Vitamina C este o vitamină hidrosolubilă, al carei rol în buna funcționare a organismului a fost demonstrat fără putință de tăgadă. Anti-oxidant eficient, element esențial pentru producția de colagen și co-factor în numeroase procese enzimatice, vitamina C sau acidul ascorbic are un rol benefic (mai ales prevenție) într-o serie largă de boli, dintre care menționăm: bolile inflamatorii intestinale, câteva boli autoimune (artrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic, scleroza multiplă etc.), anemie, astm.
Are rol benefic și în unele neoplazii, de notorietate fiind pledoaria chimistului american, laureat la premiului Nobel, Linus Pauling, pentru efectul pozitiv al dozelor mari de vitamina C în toate tipurile de cancer. O mențiune specială, în anul 2020 marcat de noul coronavirus, este aceea că aportul corespunzător de vitamina C în organism, prin proprietățile anti-virale și anti-bacteriene ale acesteia, conferă o protecție mult sporită în fața tuturor infecțiilor cu localizare pulmonară.
Studii ceva mai vechi, destul de greu de realizat în secolul XXI datorită unor reale probleme etice, au arătat efectele grave ale depleției de vitamina C asupra afectivității, desigur prezente pe fondul multiplelor comorbidități. Un studiu din 2011 a estimat că 20% dintre pacienții internați pentru afecțiuni acute au un nivel al vitaminei C compatibil cu scorbutul, boala clasică descrisă la marinari cu peste 300 de ani în urmă.
Folosind o suplimentare zilnică de 1000 mg/zi de vitamina C și scorurile Profile of Mood States, s-a determinat că s-a produs o scădere de 34% a tulburarilor afective la pacienții spitalizați. În alt studiu din aceeași perioadă, pe pacienți spitalizați pentru probleme acute, suplimentarea alimentară cu vitamina C, timp de o săptămână, a dus la creșterea concentrației acestei vitamine de la niveluri joase de 16,3 µmol/L la un nivel normal de 71,0 µmol/L. În același timp, evaluări ale tulburărilor afectivității au dus la o îmbunătățire de 33%.
Un studiu de caz publicat în 2007 a descris un bărbat de 65 de ani cu scorbut, la care alimentația se reducea doar la mari cantități de băuturi alcoolice și pizza cu brânză, având ca rezultat un nivel seric al vitaminei C de sub 0,12 mg/dL (v.n. 0,20-1,9 mg/dL). Bărbatul prezenta următoarele semne clinice ale hipovitaminozei: echimoze la membrele inferioare, dentiție afectată, păr friabil cu peteșii perifoliculare. Desigur că adicțiie extreme, cu neglijarea unui minim de alimentație echilibrată, pot conduce la asemenea cazuri de boli rare.
Vitamina C este întâlnită în aproape toate fructele și legumele autohtone, cu un procent ridicat în pătrunjel, cătină, coacăze, căpșuni, zmeură, măceșe, cireșe, piersici, caise, ardei de toate soiurile. Excesul de vitamină C din suplimente alimentare sau din fructe și legume proaspete nu este toxic; prin tratare termică se pierd 40-70% din cantitatea de vitamină C din acestea.
În concluzie, vitamina C se găsește din belșug în legumele și fructele din flora României. Ea este un aliat de prim rang pentru o sănătate generală bună a organismului, având un renume binemeritat de a ține la distanță infecțiile virale pulmonare. Distribuirea sa la pacienții acuți are un impact pozitiv asupra tulburărilor afective. În hipovitaminozele extreme asociate abuzurilor îndelungate de substanțe, pot apărea în clinici cazuri de scorbut.
Dan-Constantin Corbeanu, medic rezident