Psiholog Ionuţ Ghiugan. Pandemia de coronavirus modifică lumea ȋn care trăim, afectând diverse fațete ale psihicului nostru
Pentru majoritatea oamenilor pandemia de coronavirus reprezintă o situaţie de viaţă complet nouă şi fără precedent. Niciun eveniment din istoria noastră recentă nu ne-a afectat la fel de profund și complex.
O stare de criză epidemiologica care ne subminează securitatea economică, ne modifică substanţial rutina zilnică, planurile de viitor şi ne izolează de ceilalţi oameni. La nivel psihologic pierdem sentimentul siguranţei, predictibilitatea şi controlul asupra proprie vieţi, credinţa ca ne putem proteja pe noi sau persoanele dragi.
O criză care provoacă o mare incertitudine. Nu știm cine va fi afectat, dacă vom supravieţiui, cât va dura această criză, dacă ne vom pierde locul de mună etc. Combinația de incertitudine și pericol generează un stres intens. Trebuie să ne aşteptăm că ȋn codiţiile ȋn care ameninţarea Covid-19 va continua, la nivelul populaţie generale să crească frecvenţa unor manifestări problematice: stare de spirit scăzută, iritabilitate, simptome legate de anxietate şi depresie, exagerbarea obsesiei contaminării şi a compulsilor de curățare/spălare, epuizare emoţională, comportamente adictive (mâncat compulsiv, abuzul de tutun sau alcool, utilizarea ȋn exces a internetului etc.)
O stare de incertitudine și pericol poate schimba semnificativ modul ȋn care gândim şi acţionăm. Cercetările ȋn domeniu arată faptul că ȋn condiţii de incertitudine oamenii sunt predispuşi să caute soluţii simpliste, să utilizeze frecvent stiluri de gândire de tip neadaptativ şi să apeleze la mecanisme de adaptare neeficiente.
De exemplu, tendinţa de a vedea lucrurile la poluri opuse şi de a considera că realitatea este ori albă, ori neagră (gândirea de tip alb sau negru), ne poate determina să luam decizii eronate şi să ne expunem la pericolul contaminări prin ignorarea măsurilor de prevenţie. De asemenea, acest tipar de gândire este asociat des cu prezenţa unor emoţii negative (de tip anxietate sau depresie) cu impact asupra echilibrului psihologic.
Alţi oameni apelează la mecanisme de adaptare neeficiente care ȋn loc să aducă soluţii, generează noi probleme. De exemplu, există persoane care gravitează până la polul negării considerand că nu există un pericol real pentru sănătate şi viaţa poate continua neschimbată. Negarea este parte a mecanismeleor inconştiente de apărare şi este utilizată de anumite persoane atunci când se confruntă cu o situaţie care provoaca un disconfort intens. Probabil negarea ȋn anumite contexte poate fi un mecanism util (ne acordăm timp pentru a ne acomoda şi pregati pentru un răspuns), ȋnsă ȋn situaţia actuală ne expune la consecinţe dramatice pentru noi şi cei apropiaţi.
Toată lumea poate fi infectată. Nimeni nu este scutit. Această perspectivă ne pune ȋn contact cu propria noastă vulnerabilitate şi fragilitate fizică. Aceste sentiment de vulnerabilitate şi fragilitate fizică ne activează instictul de conservare şi supravieţuire. De exemplu, ȋn această perioadă am observat cu toţii o tendinţă generală şi aparent nejustificată de a cumpăra alimente şi anumite produse de igienă ȋntr-o cantitate excesivă. De asemenea, astfel de situaţii scot la suprafaţă tendinţe individualiste centrate pe binele propriu ȋn detrimentul celorlalţi.
Pur și simplu nu știm exact care sunt efectele acestei crize asupra oamenilor și cât vor dura aceste efecte. Dar ştim că exista şi motive de optimism. O consecinţă pozitivă a neputinţei noastre în fața pandemiei este creşterea nevoiei de căldură umană şi apropiere faţă de ceilalţi. Căutăm aprecierea persoanelor dragi şi ne dorim consolidarea ataşamentului faţă de familie şi prieteni. Pe lângă creșterea atașamentului față de ceilalți vine şi o reaşezare a valorilor noastre.
Valorile legate de cooperare, grijă faţă de cei vulnerabili, gesturi de bunătate şi empatie, tind să ȋnlocuiască orientarea pentru prestigiu, putere şi bani, atribute care ȋşi pierd sensul atunci când propria existenţă este pusă sub semnul ȋntebării.
Ȋn aceste momente grele pentru noi toţi, nu este o soluţie să ne concentrăm pe scenarii apocaliptice sau pe teorii ale conspiraţiei, dar nici să privim lucrurile cu o detaşare liniştitoare.
Apelul la ştiinţă, ȋncrederea ȋn profesioniştii din domeniul medical, respectarea cerinţelor venite din partea autorităţilor, prelucarea analitică şi reflexivă a informaţiilor venite prin canalele media sunt soluţii optime care ne ajută să traversăm cu bine această perioadă tulbure. Să ȋncercăm pe cât posibil să continuăm viaţă ȋn normalitate. Suntem ființe de natură socială, iar acest impuls profund pentru conectare şi cooperare umană, devine cel mai frumos aspect al unui prezent dureros.”
Psiholog Ionuţ Ghiugan
Psiholog clinician specialist
Psihoterapeut
