Dr. Camelia Chifu, medic primar chirurgie, Milano. Reflecții din timpul epidemiei

Existenta ne este marcata de evenimente unele naturale, altele sociale care dau “tonul” sau culoarea unei etape. Cum spunea bunica mea: timpul cutremurului di 1940, a razboiului, a secetei. Odata era timpul molimelor, a ciumei, a holerei.

Acum e timpul “Coronavirus”. Pana acum, in nici una din aceste situatii nu s-a vorbit de carantina. Pe timpul ciumei se evitau si se insemnau usile caselor “contaminate”, nu intra nimeni si se ardeau trupurile si obiectele defunctilor. Leprosii au fost izolati la noi intr-o colonie in Delta Dunarii. Emigrantii in America erau verificati din punct de vedere sanitar la intrare in tara si tinuti in carantina pe Ellis Island, la portile New York-ului.

Dar nu s-a vorbit de o carantina la nivel global pana acum. In epoca contemporana nu ne-am confruntat cu un dusman nevazut, prefid si atat de extins ca arie geografica. Nu eram pregatiti nici din punct de vedere medical, nici social, economic sau politic. Ne-am adaptat din mers cu totii.

Cand au aparut primele cazuri declarate in China, ne-am gandit la SARS de acum cativa ani, si am rasuflat usurati ”nu e la noi, e departe, la noi nu va ajunge, cu masurile de izolare ca atunci suntem la adapost”. La inceput s-a spus ca e ca o gripa, deci am neglijat cu totii gravitatea si consecintele.

Abia cand China a luat masuri drastice de izolare si limtare ne-am gandit ca poate ar fi bine sa limitam circulatia si sa verificam granitele, mai ales cele aeriene. Intr-o perioada in care circulatia persoanelor si a marfurilor este atat de intensa, spre deosebire de timpul ciumei, riscurile erau mult mai mari de contaminare.

Dar ne-am miscat mereu incet si oarecum incerduli ca intr-o epoca in care trimitem sonde spatiale, am inventat robotii si atatea arme sofisticate e posibil sa ne surprinda si sa ne ingenuncheze o “simpla gripa”.

Dar nu e o simpla gripa. A trebuit sa ne convingem intai noi ca medici si apoi sa-i convingem pe ceilalti: oameni politici, manageri, ziaristi, intreaga populatie. Nu e simplu cand ne credem atotputernici si intangibili precum Trump sau Boris Johnson. Ajungem sa vedem pragul de jos abia cand ne-am lovit de pragul de sus.

Ne-am confruntat cu un inamic insidios, nevazut si mai ales necunoscut. Se transimte doar prin contact direct cu o presoana bolnava. Ba nu, si cu cele asimptomatice. E in aer. Nu, e pe obiecte, pe maini, pe suprafete, in picaturile de saliva, in cele emise prin tuse si stranut. Boala o transimt animalele. Ba nu, virusul s-a adaptat la om si animalele nu se imbolnavesc. Si asa inainte.

De fapt, nu stiam nimic, am descoperti totul prin analogie cu celelate coronavirusuri, cu SARS, cu virusul gripal…si din experienta de pe “teren”, analizand evolutia pacientilor. Pana la urma am recunoscut ca nu stim mai nimic si ca trebuie sa invatam ca sa putem lupta si invinge. Si mai ales ca trebuie sa ne unim cu totii: medici, asistenti, cercetatori, oameni politici, manageri… toti… Sa ne unim si sa colaboram cu cei din celelalte tari, lasand la o parte egoisme si orgolii. Dar oare chiar am invatat asta?

Ca orice eveniment care marcheaza o epoca a scos la iveala si lucruri bune, si lucruri rele. Ne-a facut sa descoperim cum suntem noi si ceilalti. Cat altruism, respect, curaj avem. Nu e nimeni perfect, sper doar ca aceste momente ne-au facut sa invatam ceva si poate sa ne schimbe. Pentru ca suntem persoane dotate cu inteligenta si bun simt.

Pentru ca intelegem care sunt prioritatile. Pentru ca pricepem ca fiecare dintre noi poate contribui prin respectarea regulilor de izolare la limitarea raspandirii contaminarii si deci a bolii. Pentru ca atunci cand maximum de contaminare va fi trecut va trebui sa reluam treptat activitatea dar mentinand vigilenta si repectand distanta sociala si masurile de protectie.

Cineva va spune : “Dar la noi sunt putini contaminati, putini bolnavi in spital si putine decese. De ce atata tevatura?” Daca sunt putini este poate pentru ca nu au fost testati toti simptomaticii sau eventualii purtatori sanatosi, toti cei care pot fi sursa de raspandire a virusului. E pentru ca masurile de izolare s-au luat rapid si drastic. Atat timp cat nu cunoastem adversarul si nu avem arme (tratamente si vaccinuri) nu suntem la adapost.

Speram cu totii sa diminueze si sa gasim o solutie medicala, sa reusim sa ne reluam viata, poate mai prudenti si mai constienti de limitele noastre, de repectul pe care trebuie sa-l avem unul fata de altul si fata de natura. Sa incetam sa distrugem si sa epuizam Pamantul. Libertate, da, e buna, atat timp cat nu limteaza libertatea celorlalti, atat timp cat nu distruge ci creeaza.

Dr. Camelia Chifu, medic primar chirurgie, Milano . Reflectii din timpul epidemiei