Dr. Maria-Cristina Damian. De ce sunt periculoase alimentele de tip fast-food

În România, conform Institutul Naţional de Sănătate Publică, în 2016, 19,7 % dintre fete şi 29, 2% dintre băieţi erau supraponderali, iar 5% dintre fete şi 10,7% dintre băieţi erau cu obezitate.
La cealaltă extremă, 15, 3% dintre fete şi 13.3% dintre băieţi erau subponderali, iar 2, 8% dintre fete şi 2, 8% dintre băieţi erau cu deficit ponderal moderat şi sever.
Alimentația de dip fast-food reprezintă una din cauzele care au dus la aceste cifre. În lucrarea „Pattern-uri psihopatologice privind alimentatia de tip fast-food la copii şi adolescenţi”, dr. Maria- Cristina Damian, medic rezident psihiatru la Spitalul de Psihatrie „Elisaneta Doamna” din Galați, explică efectele negative ale acestui tip de alimentație.
Alimentele de tip fast-food sunt sărace în fibre, au palatabilitate crescută (au un gust bun), oferă un număr mare de calorii, într-un volum mic, sunt bogate în grăsimi și au un conţinut ridicat de zahăr în formă lichidă. Conțin glutamat monosodic, E621 – în termeni populari sarea chinezească, o substanță sintetică produsă în laborator, fiind utilizată ca potențiator de gust și care dă dependență.
Dependenţa de substanţe este definită drept consum de substanţe în ciuda consecinţelor negative (Koob, 2003). Consumul de substanţă începe şi se menţine pe fondul unor efecte nedorite.
Conform ICD-10 (Clasificarea tulburărilor mentale şi de comportament) dependenţa reprezintă un grup de fenomene fiziologice, comportamentale şi cognitive a cărei caracteristică principală este dorinţa de a consuma o substanţă, aceasta devenind o prioritate în viaţa individului.
Obezitatea privită ca tulburare impulsiv-compulsiva
Se consideră că atunci când stimulii externi devin factori declanşatori ai unor obiceiuri alimentare dezaptative (tulburări ale gândirii) ce se pot manifesta în ciuda senzaţiei de saţietate şi a conştientizării consecinţelor negative asupra sănătăţii, acest lucru defineşte ritualul alimentar (compulsiv) şi un obicei, caracterizate prin formarea unui comportament alimentar aberant, asemănător consumului de substanţe.
Însă trebuie făcută distincţia între alimentaţia ca stil de viaţă şi alimentaţia asemănătoare tulburărilor obsesiv-compulsive.
Doar formele de obezitate ce sunt determinate de tulburări de gândire (impuls motivaţional excesiv) şi mediate de circuitul recompensei ar putea fi considerate tulburări asemănătoare tulburărilor impulsiv-compulsive.
În prezent, studiile clinice ce pot susţine relaţia dintre dependența de alimente şi substanţele ce se găsesc în alimentele de tip fast-food sunt într-o fază incipientă.
Pe viitor, studiile ar trebui să se bazeze în primul rând pe definirea criteriilor de diagnosticare pentru dependenţă de alimente pe care DSM-5 o încadrează în tulburările legate de non-substanţe din categoria tulburărilor legate de substanţe şi dependentă.
Prevenirea obezităţii reprezintă o problemă de sănătate publică care necesită o atentă monitorizare a copiilor cu tendinţă de creştere în greutate.
Majoritatea cercetătorilor subliniază faptul că obezitatea apărută în copilărie şi menţinută în adolescenţă este mult mai dificil de tratat decât obezitatea apărută în adolescenţă. Obezitatea la copil duce inevitabil la o scădere a speranţei de viaţa.