Prof. Univ. Dr. Anamaria Ciubară, medic primar psihiatru. Despre tulburările de voință

Tulburările de voință sau tulburările voliționale (disbuliile) au simptome psihiatrice commune. Aceste tulburări sunt clasificate în: modificări cantitative (tulburări predominante ale voinței pozitive, active) și modificări calitative (predominant ale voinței pasive, defensive).

vegis.ro%20

Între modificările cantitative, putem distinge 5 categorii:

Hiperbulia – reprezintă o creșterea a forței voliționale. Această modificare poate fi întâlnită în situații normale la oameni fermi, tenace, fiind o caracteristică temperamentală. Hiperbulia apare rar în situații patologice pentru că suferința psihică dezorganizează în general suportul motivațional. Un exemplu în acest sens se poate regăsi în toxicomanie, care se manifestă atât printr-o hiperbulie „defensivă”, cât și printr-o hiperbulie activă, dar cu scopuri negative. Poae fi întâlnită și în manifestările paranoide sub forma unei  hiperbulii active, pozitive.

 În hipobulie avem afectată precdominant voința activă, pozitivă, cu indecizie, ezitare, ineficiență sau ineficacitate a capacității de a acționa. Apare în stări nevrotice, mânii, la toxicomani, psihopați, oligofreni.

 Negativismul sau opoziționismul reprezintă o scădere a voinței active și este întâlnită în schizofrenie.

 Abulia se manifestă prin scăderea voinței active, pozitive, cu lipsă de inițiativă și încapacitatea de a acționă. Poate fi întâlnită în catatonie și depresiile profunde.

Sugestibilitatea se manifestă prin scăderea voinței active și a voinței defensive, prin lipsa atitudinii personale și a consecvenței în anumite scopuri.

În categoria modificărilor calitative întâlnim 3 modificări ale voinței.

 Parabulia apare atunci când este afectată voința defensivă: implicarea volițională este însoțită sau chiar determinată doar de anumite dorințe, pulsiuni sau acte paralele, parazite. Apare în nevroze motorii (insuficiența volițională din cadrul nevrozei, însoțită de ticuri și spasme) sau schizofrenie.

 Impulsivitatea presupune implicarea voinței pasive, inhibitorii, care are ca rezultat lipsa capacității frenatorii și comportamentul impulsiv, determinat de dezechilibrul dintre tendința impulsivă și controlul voluntar – acte impulsive, antisociale, interpretative, neadaptate. Se întâlnește în psihopatii, la impulsivi și la nevrotici.

 Raptusul se manifestă prin scăderea voinței defensive, printr-o creștere extremă a impulsivității. Acesta este un impuls necontrolabil, brusc și paroxistic, care pune subiectul în starea de a comite acte de violență grave. Subiectul este mobilizat de o irepresibilă impulsivitate sau emergență emoțională afectivă, astfel încât acționează exploziv, cu trecere brutală la un act adesea de mare gravitate. Se poate întâlni în: epilepsii, stări confuzionale cu destructurarea profundă a conștiintei, melancolie, catatonie, stări stuporoase (prin suspendarea bruscă a inhibiției psihomotorii),  psihopatii, intoxicații cu amfetamine sau alte tipuri de droguri, în Delirium Tremens.

Eva Asselmann de la Institute of Clinical Psychology and Psychotherapy, Technische Universität Dresden, Germania, arată într-un studiu publicat în 2018 în Psychiatry Research al grupului Elsevier că  modificările în controlul voluntar au fost evidențiate pentru diferite tulburări psihice. Cu toate acestea, rămane neclar în ce măsură aceste modificări variază în funcție de tipul de psihopatologie și constituie vulnerabilități sau corelații anterioare ale tulburărilor mintale. Rezultatele indică, cel puțin parțial, tulburările specifice ale controlului voluntar în tulburările mintale, care ar putea fi factori de vulnerabilitate și astfel utili pentru a ghida recunoașterea și prevenirea timpurie a patologiei psihiatrice.

Prof. Univ. Dr. Anamaria Ciubară, medic primar psihiatru

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *