Psihiatrul Marcel Șarpe. Fobiile pot fi învinse. Apelați la un specialist!

Fobiile reprezintă frici iraționale, frici nejustificate, față de anumite animale, anumite obiecte sau față de anumite situații. Este important de știut că aceste frici duc la instalarea unui atac de panică atunci când persoana se află în prezența stimulului care-i produce frica, anxietatea.

Al doilea element este că această frică a pacientului apare dinainte de a se întâlni cu stimulul și îl face pe pacient să evite stimulul care-i provoacă frica, respectiv atacul de panică. Această frică, fobie, trebuie să persiste o perioadă de șase luni, dar în marea majoritate a cazurilor, debutul se produce în copilărie și persistă pe toată perioada vieții dacă nu este tratată. Și, foarte important, această fobie trebuie să afecteze funcționalitatea pacientului, adică să-i creeze o disfuncționalitate, un disconfort în activitățile zilnice. Și aici o să vă dau un exemplu. Frica de înălțime, acrofobia, apare la unele personae care lucrează la înălțime.  Frica de crocodil, dacă o are cineva, în România nu este o problemă atât de  mare, pentru că nu prea te întâlnești cu crocodilii pe aici. Și această fobie nu necesită neapărat tratament.

Deci este foarte important să ne gândim dacă trebuie să tratăm fobia, să vedem cât de mult ne afectează în viața de zi cu zi această frică irațională. Statisticile spun că între 7 și 9% dintre tineri suferă măcar de o fobie. Și în statele Unite, și în Europa. Iar dintre aceștia, cam 75% au până la trei fobii. Se pare că fobiile sunt mai frecvente în rândul femeilor decât în rândul bărbaților, cam de două ori mai multe femei suferă de fobii decât bărbații. Dar așa cum bine se știe, fobia de injecții este caracteristică bărbaților.

În general, cauza fobiilor este legată de un eveniment întâmplat în perioada copilăriei, în jurul vârstei de 10 ani. Poate să fie un eveniment declanșator, cum ar fi, de exemplu, pentru o persoană care suferă de fobie de câini. În cazul acesta, fobia poate fi declanșată de un atac pe care l-a suferit copilul și asta îl face ca el să rămână cu frica de câini.  Există și alte situați, apropo de frica de medici, mai ales de dentiști –  odontofobia. Această frică de medici, de dentiști, poate să fie determinată de  felul în care părinții pun problema când discută cu copilul, apropo de rolul medicului sau al dentistului.

De foarte multe ori mi se întâmplă în cabinet ca un pacient sau un aparținător să se prezinte cu un copil și dacă copilul este neascultător, sau este mai agitat, părintele simte nevoia să-i spună: „Ai grijă că o să-ți facă domnul doctor injecția”.  Întotdeauna le corectez pe aceste persoane, în sensul că le spun că nu trebuie să le spună copilului că vin la medic, iar asta este ca o pedeaspă. La medic vii că trebuie să te faci bine, medicul este un om bun. Și dacă aplicăm această strategie, copilul va ajunge să nu aibă frică de medici, nu va ajunge să aibă frică de injecți etc.

De altfel, o doamnă doctor pediatru îmi povestea că o pereche de tineri care era stabilită în SUA a trebuit să vină în România. Unul dintre copii s-a îmolnăvit și au făcut o vizită la doamna doctor. Spre surprinderea ei, spre deosebire de copiii români, acești copii au venit foarte vesedli, foarte fericiți. Și doamna doctor i-a întrebat pe părinți că de ce sunt copiii așa de veseli. Că la noi copiii sunt triști atunci când vin la doctor. Iar ei au spus că copii știu că la doctor primesc bomboane, că se poartă frumos cu ei. Aceasta este atitudinea pe care o aplică medicii pediatri din țările civilizate, asta nu înseamnă că nu se întâmplă și aici acest lucru, dar este și  atitudinea pe care o preiau și părinții acestor copii. Din acest motiv, copiii nu au frică de injecții, de medici etc.

În același timp, copilul poate să preia din fricile părinților. Dacă părintele are frică de câini, atunci văzându-l pe părinte că se ferește de câini, va ajunge și el să-i fie frică de câini și va ajunge șe el să aibă acea fobie în tinerețe. Se pare că, genetic, se transmit cam jumătate din cazuri: frica de injecții, care este mai frecventă la bărbați, se pare că are o componentă genetică mai importantă. Pentru că jumătate dintre copiii persoanelor care au fobie de injecție suferă și ei de această fobie. Amintesc câteva dintre fobii: frica câini- cinofobia, frica de păianjeni- arahnofobia, frica de șerpi – ofidiofobia. Mai sunt frici legate de anumite situații sau de anumite obiecte: aihmofobia- frica de obiecte ascuțite în general, aviofobia-frica de a merge cu avionul sau de a zbura, claustrofobia – frica de a sta în spații închise, nyctofobia- frica de întuneric, brontofobia-frica de fulgere. Și aici vreau să menționez un lucru.

Frica de înălțime este foarte foarte frecventă. În timp ce în țările civilizate un apartament care se află la un etaj superior se vinde mai scump decât unul care se află la un etaj inferior, la noi se caută apartamentele situate la un  etaj inferior. Probabil că acest lucru este legat de frica de cutremure, deși se știe că aceste cutremure, dacă e să afecteze structura blocului, nu contează dacă ești la parter sau la etaj. De exemplu, eu am locuit și la etajul 10, și la etajul 8.

Din punctul meu de vedere, aceste frici sunt iraționale și pot fi învinse. Tratamentul cel mai corect, dacă nu este unul medicamentos, este tratamentul psihoterapeutic. Psihoterapia cea mai potrivită este  psihoterapia cognitiv- comportamentală, care folosește tehnici comportamentale. Practic, dacă pacientul are frică de păianjeni vede împreună cu terapeutul, mai întâi, niște poze cu păianjeni, apoi i se arată niște filmulețe cu niște păianjeni, apoi i se arată un păianjen într-o cutie, apoi i se pune păianjenul în mână. Treptat, pacientul învață să nu-i mai fie frică. În concluzie, dacă aveți astfel de fobii care vă afectează viața de zi cu zi, vă recomand să apelați la specialist. La psihiatru sau la un psihoterapeut!

Medic primar psihiatru, psihoterapeut, Dr. Marcel Șarpe este autor a numeroase cărți de specialitate, dintre care amintim: „Schizofrenia – actualităţi, clinică, tratament”, „Nutriţie şi sănătate mintală.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *