Psiholog-clinician Cristina Munteanu: Psihopatul și comportamentul psihopatic

„Nu se teme de durere, așa cum cei mai mulți oameni se tem. El nu da înapoi. Din momentul în care un impuls îl stăpânește, un tip ca acesta este, practic, capabil de orice”. (HARRINGTON, 1972, P.171). Pornind de la acest motto sugestiv, găsesc potrivit definirea a trei aspecte ce vizează comportamentul psihopatic:

1.PSIHOPATIA– reprezintă o tulburare de personalitate, evidențiată prin comportamente dinstinctive și prin anumite trăsături de personalitate.

2. PSIHOPAT– un om (diagnosticat cu psihopatie, care îi deposedează pe alții de bunuri și libertăți și care, adesea, tot timpul vieții sale are influență asupra altora și îi manipulează pe alții. Acest termen este folosit sau utilizat atunci când factorii psihologici, biologici și genetici, precum și influențele sociale și experiențele din copilărie au contribuit la dezvoltarea sindromului.

3. SOCIOPAT– acest termen se utilizează pentru a descrie aceleași manifestări comportamentale și trăsături de personalitate, care sunt evidente într-un psihopat. Excepția evidentă este că: la sociopați, acest sindrom este cauzat, în totalitate, de influențele sociale și experiențele din copilărie.( HARE, 1993)

Psihopaților le lipsesc cu desăvârșire conștiința și sentimentele pentru ceilalți, luând ceea ce vor și făcând ceea ce le place, fără să aibă cea mai mică urmă de regret sau vinovăție.

Comportamentul psihopatic poate fi descris astfel:

– Lipsa cumpletă a empatiei

– Manipulare

– Caracter criminal adaptabil

– Neputința de a-și asuma responsabilitatea pentru faptele săvârșite

– Șarm personal nesincer, dar credibil

– Simț exagerat cu privire la valoarea propriei persoane

– Impulsivitate

– Lipsa remușcării și a vinovăției proprii

– Control insuficient al comportamentului

– Probleme comportamentale timpurii(încă din copilărie)

– Lipsă de responsabilitate

– Delicvență juvenilă

– Lipsa unor termene realiste pe termen lung

– Multe relații maritale de scurtă durată

– Nevoia de stimulare

– Plictiseală

– Minciuni patologice

– Stil de viață parazit, profitor

– Comportament sexual promiscuu

– Anulare a eliberării condiționate din închisoare

– Stări și relații affective superficiale.

Unealta principală a psihopaților este manipularea, care, în mod intenționat, este folosită ca un comportament înșelător și viclean, cu scopul de a avea un câștig sau un avantaj personal.

Lipsa empatiei este arătată de încapacitatea psihopatului de a înțelege situația, sentimentele sau motivele altora. Această caracteristică se poate deduce, de exemplu: atunci când un agresor dovedește o lipsă de interes vizavi de suferința pe care o provoacă victimei în timpul actului de agresiune.

Neputința de a-și asuma responsabilitatea pentru faptele săvârșite, se evidențiază prin comportamente de învinovățire a altor persoane pentru situația creată, în afară de el însuși sau nu se simte obligat să-și asume consecințele comportamentului său. Această caracteristică se poate deduce atunci când un delicvent dă vina pe victimă sau pe autorități în timpul infracțiunii.

Atenție la șarmul personal nesincer, dar credibil!

Psihopatul este acel individ în stare să se bucure de ceea ce majoritatea consideră ca fiind fapte oribile, îngrozitoare, și capabil să recunoască consecințele periculoase ale acelor fapte, dar incapabil să simtă remușcare și fără a avea dorința de a se opri.

Psihopatul epatează prin imagine și prin viclenie și se consideră perfect, dar în același timp îi lipsește conținutul și substanța.

Toate aceste caracteristici au diferite grade de intensitate, astfel că se vor manifesta în grade diferite de intensitate, în indivizii psihopați.

În general, psihopații sunt persoane inteligente, își planifica strategic acțiunile anticipând fiecare mișcare și nu lasă urme, făcând tot posibilul să-și reducă riscurile tot mai mult.

Constelația simptomelor psihopatiei– care include manipulările excesive, sărăcia afectiv-emoțională și lipsa empatiei, impulsivitatea bazată pe egocentricitate și grandiozitate, precum și lipsa responsabilității sau a remușcărilor – se poate observa și în afara mediului clinic sau al celui medico-legal, în viață cotidiană.

Aceste simptome sunt adesea legate de relații sociale deviante, însă nu neapărat de un stil de viață criminal.

Uneori, șarmul psihopatului poate să-i convingă pe mulți, iar minciunile patologice pot propulsa persoana în cele mai înalte poziții din societate. Găsim azi destule exemple, chiar și în societăți unde democrația domnește de mult timp.

Psihopatul este nesimțitor, totuși fermecător

El sau ea va conjuga și manipula pe alții, cu carisma și intimidarea sa, și poate imita, în mod eficient, sentimentele pe care să le prezinte ca fiind „normale” pentru societate, psihopatul fiind organizat în gândirea și comportamentul lui criminal, control emoțional și fizic, afișând puțină excitare emoțională sau autonomă, chiar și în situații în care cei mai mulți l-ar găsi amenințător sau îngrozitor.

„Umbrela“ utilizării termenului de psihopatie e azi una foarte largă, incluzând atât cazuri care uneori sunt oferite că exemplu de succes în viață, cât și cazuri de criminali.

Specialiștii au afirmat că: „Înlăuntrul oricărei ființe umane se dă un război între bine și rău, război care nu poate fi câștigat niciodată. Cu toate acestea, psihopatul, neavând nici o remușcare cu privire la suferința pe care o provoacă celorlați, prin comportamentul lui, nu este afectat de acest conflict intern.

Cristina Munteanu, psiholog-psihoterapeut

Absolventă a Facultății de Psihologie și Științele Educației din București, cu master în Consiliere psihologică, intervenție școlară și identificare vocațională, psihologul clinician Cristina Munteanu a urmat și specializările: Psihodiagnostic și Terapie Cognitiv Comportamentală copii și adulți – Cluj-Napoca, Psihoterapie, Hipnoză Clinică și Terapie Ericksoniană – Iași. În prezent, este psiholog-clinician în cadrul Compartimentului de Neuropsihiatrie Infantilă a Spitalului „Elisabeta Doamna” Galați.