Prietenia dincolo de familie. Rolul relațiilor alese în viața adulților
Preferințele sociale nu sunt influențate doar de personalitate, ci și de vârstă și de felul în care oamenii își percep timpul rămas. Pe măsură ce înaintează în vârstă, mulți adulți aleg să investească mai mult în relațiile apropiate și să renunțe la unele legături mai puțin importante. Această schimbare poate contribui la bunăstare, însă restrângerea excesivă a cercului social poate avea și dezavantaje. Cercetările arată că prieteniile îndeplinesc funcții diferite de cele ale relațiilor de familie și rămân importante pentru sănătatea fizică și mintală de-a lungul vieții.
Preferința pentru un cerc restrâns de prieteni sau pentru întâlnirea unui număr cât mai mare de oameni este asociată adesea cu personalitatea, în special cu diferența dintre introvertire și extravertire. Vârsta este însă un alt factor important care influențează modul în care oamenii își construiesc și își mențin relațiile sociale.
Numeroase cercetări au arătat că prieteniile aduc beneficii la toate vârstele, inclusiv pentru sănătate și longevitate. La vârste înaintate, acestea pot deveni o sursă importantă de fericire și satisfacție. Unele rezultate indică chiar că interacțiunile frecvente cu un prieten apropiat pot contribui mai mult la fericirea persoanelor în vârstă decât întâlnirile cu membrii familiei.
O explicație posibilă este că prieteniile pot fi mai plăcute și mai puțin tensionate decât alte relații. Într-un studiu realizat în rândul americanilor de peste 65 de ani, întâlnirile cu prietenii au fost evaluate ca fiind mai plăcute decât cele cu membrii familiei. Rezultatul contrastează cu cercetările mai vechi, care au pus accentul în special pe rolul familiei ca sursă de sprijin pentru adulții în vârstă.
De ce persoanele în vârstă își restrâng cercul de prieteni
Spre deosebire de adulții tineri, care tind să caute în mod activ noi contacte, persoanele în vârstă își reduc în mod deliberat rețelele sociale, a explicat, pentru bbc.com, Katherine Fiori, profesoară de psihologie la Universitatea Adelphi din New York. Această schimbare are avantaje, dar poate aduce și dezavantaje care nu trebuie ignorate.
Un cerc social mai restrâns poate însemna relații mai apropiate și mai bine alese. Pe măsură ce oamenii înaintează în vârstă, prioritățile lor sociale se schimbă, iar timpul petrecut cu persoanele importante devine mai valoros.
„Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, perspectiva lor asupra viitorului se schimbă – practic, au mai puțin timp de trăit”, spune Fiori. „Prioritățile lor se schimbă și tind să se concentreze pe obiective socio-emoționale.”
Această explicație face parte din teoria selectivității socio-emoționale. Potrivit acesteia, adulții tineri percep viitorul ca pe o perioadă îndelungată și sunt mai interesați să construiască relații și să cunoască oameni noi. În schimb, adulții în vârstă acordă prioritate timpului petrecut cu persoane care îi cunosc bine și cu care au legături emoționale puternice.
Reducerea numărului de contacte nu este neapărat rezultatul unei pierderi involuntare a relațiilor, ci poate fi o alegere conștientă. Persoanele în vârstă renunță la unele cunoștințe mai îndepărtate pentru a investi mai mult în relațiile apropiate, pe măsură ce devin tot mai conștiente de limitele timpului.
Cercetările arată că această selecție poate crește ceea ce specialiștii numesc „densitatea emoțională” a rețelei sociale. Cu alte cuvinte, cercul de relații devine mai mic, dar mai unit. În plus, adulții în vârstă tind să manifeste mai multă îngăduință și o atitudine mai pozitivă față de persoanele pe care aleg să le păstreze aproape, încercând să se bucure de timpul petrecut împreună.
Această orientare către experiențele pozitive este asociată și cu un fenomen cunoscut sub numele de „efectul de pozitivitate”. În general, comparativ cu adulții tineri, persoanele în vârstă tind să aibă o atitudine mai pozitivă și să acorde mai multă atenție evenimentelor și amintirilor plăcute.
Percepția timpului poate schimba preferințele sociale la orice vârstă
Orientarea către relațiile apropiate nu este specifică exclusiv vârstei înaintate. Un studiu din 2016 a arătat că și adulții tineri își pot schimba obiectivele sociale atunci când sunt îndemnați să se gândească la fragilitatea vieții și la timpul limitat pe care îl au la dispoziție.
În astfel de condiții, preferința pentru construirea unui număr mare de relații poate fi înlocuită de dorința de a petrece mai mult timp cu persoanele importante din punct de vedere emoțional.
Același fenomen a fost observat în timpul pandemiei de COVID-19. Mai multe studii au arătat că, în perioada de vârf a pandemiei, oamenii din toate categoriile de vârstă au preferat compania persoanelor cu care aveau legături emoționale puternice. Adulții în vârstă și-au păstrat strategia obișnuită, bazată pe un cerc social restrâns, în timp ce tinerii și-au modificat preferințele și au devenit mai selectivi.
„Constatările sugerează că diferențele de vârstă documentate pe scară largă în ceea ce privește motivația socială reflectă orizonturile de timp mai mult decât vârsta cronologică”, arată studiul.
Prin urmare, modul în care oamenii își construiesc relațiile sociale poate fi influențat mai mult de timpul pe care consideră că îl mai au la dispoziție decât de vârsta lor propriu-zisă.
De ce nu este benefic să renunțăm la toate relațiile mai puțin apropiate
Chiar dacă relațiile apropiate au un rol important, cercetătorii recomandă păstrarea unei anumite deschideri către noi prietenii și alte tipuri de contacte sociale.
Katherine Fiori și colegii săi au constatat că reducerea excesivă a rețelei de relații nu este neapărat benefică. Potrivit specialistei, nu există dovezi care să arate că orientarea exclusivă către legăturile foarte apropiate îmbunătățește sănătatea mintală sau fizică, indiferent de vârstă.
„Prieteniile sunt foarte benefice pentru bunăstarea oamenilor de-a lungul vieții, iar acest lucru se datorează parțial faptului că diferite relații îndeplinesc roluri diferite”, spune ea: „Legăturile noastre cele mai apropiate tind să fie cele care ne oferă sprijin social, sprijin emoțional, sprijin instrumental – dar există și alte funcții pe care le obținem din relațiile noastre, care tind să fie la fel de importante, dacă nu chiar mai importante, dar care provin adesea din diferite tipuri de legături.”
Unele prietenii oferă stimulare intelectuală, în timp ce altele sunt importante pentru activitățile recreative și pentru experiențele plăcute. Un aspect care le diferențiază de relațiile de familie este caracterul voluntar: prieteniile pot începe și se pot încheia fără obligațiile specifice legăturilor familiale.
Alexandra Thompson, cercetătoare în domeniul sănătății mintale la Universitatea Newcastle din Marea Britanie, subliniază și ea diferențele dintre cele două tipuri de relații: „Prietenii ne oferă beneficii ușor diferite relațiilor noastre de familie dintr-o varietate de motive. Relațiile de familie pot fi tensionate – pot fi bazate pe obligații. Dar prietenia se bazează pe interese comune, iar acest lucru poate crește starea de spirit pozitivă.”
Prietenia are o legătură importantă cu sănătatea și fericirea
Importanța prieteniei pentru sănătate și fericire nu este aceeași în toate grupurile sociale. Un studiu din 2021, realizat pe mai mult de 300.000 de persoane din 99 de țări, a constatat că această legătură este mai puternică în cazul adulților în vârstă, al femeilor, al persoanelor cu un nivel mai scăzut de educație și al celor care trăiesc în culturi individualiste.
În cazul persoanelor în vârstă, acordarea unei importanțe deosebite relațiilor sociale poate reprezenta o strategie de adaptare la dificultățile specifice acestei etape a vieții și poate contribui la menținerea bunăstării.
Unele prietenii ajung să aibă o apropiere comparabilă cu cea dintre membrii unei familii. Un prieten poate fi perceput ca un frate sau o soră, iar relația poate căpăta caracteristicile unei legături de rudenie.
Fiori folosește conceptul de „rude fictive” pentru a descrie aceste relații, care pot oferi atât căldura și încrederea asociate familiei, cât și plăcerea unei prietenii: „Rudenia nu ar trebui redusă doar la sânge sau căsătorie. Când acea persoană devine rudă, atunci relația se schimbă, devenind mai obligatorie”.
Așa-numitele familii „alese” sau „intenționate” au o importanță deosebită în comunitatea LGBTQ+, în care unele persoane se bazează pe prieteni pentru sprijin pe măsură ce înaintează în vârstă. Situația poate fi relevantă mai ales pentru generațiile mai în vârstă, care s-au confruntat cu discriminare și respingere din partea familiei în copilărie și care este posibil să nu fi avut oportunitatea de a-și întemeia propria familie.
De asemenea, persoanele care au ales să nu aibă copii se pot baza într-o măsură mai mare pe prieteni decât pe rudele biologice la vârste înaintate.
În același timp, relațiile apropiate nu exclud menținerea unor legături mai puțin intense. Alexandra Thompson consideră că importantă este calitatea relațiilor, nu numărul lor.
„Nu este vorba despre a avea sute de prieteni”, spune ea. „Nu este vorba despre faptul că, dacă continuăm să adăugăm prieteni, vom vedea o reducere a singurătății, vom vedea îmbunătățiri ale sănătății mintale, vom vedea îmbunătățiri ale sănătății fizice… Cred că va fi întotdeauna vorba despre a avea acele experiențe și interese comune.”
Patru prieteni apropiați, un număr asociat cu bunăstarea psihologică
Cercetarea doctorală realizată de Alexandra Thompson a analizat numărul de prieteni care ar putea contribui la bunăstarea psihologică a adulților în vârstă și la combaterea singurătății.
Rezultatele au indicat că patru prieteni apropiați reprezintă numărul ideal, iar peste acest prag nu au fost identificate beneficii substanțiale suplimentare pentru bunăstare.
Thompson subliniază că obiectivul nu este atingerea unui anumit număr de prieteni, ci dezvoltarea unor relații apropiate și de calitate: „Este vorba despre cum încurajăm oamenii să stabilească conexiuni apropiate, intime și de bună calitate sau să consolideze conexiunile pe care le au deja, pentru a crește acea calitate și profunzime a intimității, astfel încât să obțină aceste beneficii și diferite tipuri de prevederi sociale de la prietenii lor actuali.
Beneficiile prieteniei nu se limitează la bunăstarea psihologică. Relațiile sociale sunt asociate și cu o funcționare cognitivă mai bună și cu sănătatea fizică.
Un metastudiu care a reunit cercetări asupra a aproximativ 309.000 de persoane, urmărite în medie timp de 7,5 ani, a constatat că oamenii cu relații sociale adecvate au avut o probabilitate de supraviețuire cu 50% mai mare decât cei cu relații sociale slabe sau insuficiente.
Prieteniile pot oferi și stabilitate, un aspect care devine important în contextul schimbărilor demografice. Modelul tradițional al familiei nucleare este înlocuit tot mai frecvent de structuri familiale mai complexe, asociate cu monoparentalitatea, divorțul și recăsătoria.
Obstacolele care îngreunează formarea unor noi prietenii la vârste înaintate
Deși înaintarea în vârstă poate aduce o mai bună înțelegere a relațiilor și o orientare mai clară către persoanele importante, adulții în vârstă se confruntă și cu obstacole care îngreunează întâlnirea unor oameni noi.
Katherine Fiori atrage atenția că, spre deosebire de tineri, persoanele în vârstă nu mai beneficiază de aceleași oportunități sociale oferite de școală, universitate sau locul de muncă. În plus, pot trece prin pierderea partenerului sau a prietenilor apropiați.
Declinul funcțiilor cognitive și dificultățile de mobilitate pot limita, la rândul lor, posibilitatea de a participa la activități sociale. Pentru persoanele introvertite, inițierea unor relații noi poate fi dificilă chiar și în absența acestor obstacole.
Genul poate avea, de asemenea, un rol. Bărbații în vârstă raportează, în general, niveluri mai ridicate de izolare socială decât femeile. Unele cercetări sugerează că femeile au avut în mod tradițional rolul de a menține legăturile sociale, ceea ce le-ar putea ajuta să păstreze relații mai puternice cu prietenii și familia la vârste înaintate.
Un alt factor important ține de felul în care oamenii percep îmbătrânirea și propriile posibilități.
„Dacă cineva se vede ca și cum «Sunt în declin [din punct de vedere al sănătății] și nimeni nu mai vrea să fie prieten cu mine. Nu mai am nimic pentru care să trăiesc» – acel tip de persoană nu va ieși în oraș și nu va încerca să-și facă prieteni, dar cineva care are o percepție mai pozitivă asupra îmbătrânirii o va face”, spune Fiori.
Specialista consideră că intervențiile cognitive ar putea contribui la schimbarea acestor percepții. Nu este vorba doar despre psihoterapie, ci și despre alte forme de intervenție care urmăresc să îi ajute pe adulții în vârstă să privească îmbătrânirea într-un mod mai pozitiv.
Percepțiile despre propria vârstă pot deveni profeții care se împlinesc. Persoanele care asociază bătrânețea cu singurătatea și izolarea sunt mai puțin înclinate să investească în relații. În schimb, cele care consideră că pot face în continuare planuri și pot începe activități noi sunt mai dispuse să construiască legături sociale.
„Percepțiile de sine despre îmbătrânire pot funcționa ca profeții autoîmplinite, astfel încât persoanele în vârstă care cred că vârsta înaintată este asociată cu riscul de a deveni singure sunt mai puțin predispuse să investească în relații”, spune Fiori: „În schimb, persoanele în vârstă care își văd vârsta într-o lumină mai pozitivă și cred că este încă posibil să facă noi planuri și să se angajeze în noi activități vor investi mai mult. Iar aceste investiții în relațiile sociale au consecințe pozitive asupra bunăstării.”
Pe măsură ce înaintează în vârstă, oamenii tind să devină și mai agreabili, iar experiența acumulată îi poate ajuta să gestioneze mai bine interacțiunile sociale: „Oamenii dobândesc în timp abilități sociale. Adulții în vârstă sunt pur și simplu mai pricepuți social decât adulții mai tineri. Așadar, într-un fel, este posibil să fie mai capabili să evite conflictele.”
Singurătatea nu înseamnă pur și simplu să fii singur
Singurătatea și izolarea socială sunt concepte diferite. Singurătatea nu se referă la simplul fapt de a petrece timp fără compania altor persoane, ci la dorința de conexiune socială și la suferința resimțită atunci când aceasta lipsește.
Izolarea socială este asociată frecvent cu imaginea persoanelor în vârstă care trăiesc singure, însă poate apărea în orice etapă a vieții. Cercetările indică o distribuție în formă de U a singurătății: nivelurile sunt ridicate atât în perioada tinereții, cât și la vârste înaintate.
Unele tranziții care apar mai târziu în viață, inclusiv doliul, pot fi însoțite de o creștere a nevoii de conexiune cu ceilalți. Pensionarea poate avea însă și efecte favorabile, deoarece eliberează timp pentru activități sociale, întâlniri cu vecinii sau voluntariat.
Cercetările sugerează că adulții în vârstă pot face față unor evenimente care favorizează izolarea și pot continua să construiască relații semnificative chiar și în această etapă a vieții.
Activitatea fizică poate crea oportunități pentru prietenii
Alexandra Thompson susține că adulții în vârstă au nevoie de mai multe oportunități concrete pentru a intra în contact cu alte persoane. În acest sens, a colaborat cu organizația caritabilă Rise din nord-estul Angliei la un program numit Every Move Matters, destinat adulților în vârstă.
Participanții au fost recrutați prin intermediul cabinetelor medicale și au luat parte la patru sesiuni săptămânale. Fiecare întâlnire a inclus o activitate fizică, urmată de timp rezervat socializării. Programul urmărea atât îmbunătățirea condiției fizice, cât și dezvoltarea conexiunilor emoționale.
Participanții au descris sesiunile ca fiind plăcute, iar 81% dintre ei au raportat îmbunătățiri, printre care reducerea sentimentului de singurătate.
„Simplul imbold, acea oportunitate care ți se oferă poate fi suficient pentru a te face să mergi la așa ceva”, spune Thompson: „Și oamenilor care au participat le-a plăcut.”
Tehnologia poate reduce distanța dintre adulții în vârstă și cei apropiați
Accesul la internet și utilizarea dispozitivelor digitale pot contribui, de asemenea, la bunăstarea adulților în vârstă, în special atunci când aceștia se confruntă cu limitări fizice. Tehnologia le oferă acces la informații și resurse și le permite să păstreze legătura cu prietenii și familia.
Adulții în vârstă adoptă însă noile tehnologii mai lent decât tinerii. Un studiu observațional a analizat modul în care persoane cu vârste cuprinse între 69 și 91 de ani, care locuiau în comunități rezidențiale independente, foloseau tehnologia.
Toți participanții dețineau deja o tabletă sau un dispozitiv asemănător, pe care începuseră să îl utilizeze după ce îi văzuseră pe alții folosindu-l sau la recomandarea prietenilor și rudelor.
Deși studiul a avut un eșantion redus, rezultatele au indicat că tehnologia îi poate ajuta pe adulții în vârstă să păstreze legătura cu familia, prietenii și lumea din jur. Autorii au susținut, în acest context, necesitatea îmbunătățirii competențelor digitale ale persoanelor în vârstă.
Harold, unul dintre participanții la studiu, a descris astfel experiența: „Mă simt mai informat; simt că sunt în mai mult contact cu familia mea. Pur și simplu îmi place foarte mult… pentru știrile zilnice și pentru a ține legătura cu prietenii noștri.”
Generațiile viitoare ar putea investi mai mult timp în prietenii
Schimbările în modul în care oamenii își construiesc relațiile sociale ar putea continua și în generațiile următoare. Katherine Fiori observă că persoanele născute mai recent petrec mai mult timp cu prietenii până la vârste mai înaintate, comparativ cu generațiile anterioare.
Una dintre explicațiile posibile este schimbarea percepțiilor despre îmbătrânire, care au devenit mai puțin negative. „Unul dintre lucrurile care credem că determină și această schimbare este faptul că percepțiile asupra îmbătrânirii au devenit mai puțin negative”, explică Fiori.
Colegul său, Oliver Huxhold, de la Centrul German de Gerontologie, estimează că, în viitor, adulții în vârstă nu doar că vor include mai mulți prieteni în rețelele lor de sprijin, ci vor petrece și mai mult timp cu aceștia.
