Visul lucid, starea în care creierul devine conștient că visează

Visul lucid reprezintă o stare rară în care persoana devine conștientă că visează și, în unele cazuri, poate influența desfășurarea visului. Cercetările din ultimii ani au arătat că această experiență este asociată cu reactivarea unor regiuni ale creierului implicate în autoreflecție, control cognitiv și conștientizare. Totodată, oamenii de știință analizează dacă visul lucid ar putea avea aplicații terapeutice în anumite tulburări de sănătate mintală.

Visul lucid apare atunci când creierul redobândește capacitatea de autoreflecție

În timpul viselor, cele mai neobișnuite situații sunt percepute ca fiind normale. O persoană poate visa că își pierde toți dinții, că este urmărită de șerpi uriași sau că poate zbura, fără să pună sub semnul întrebării aceste experiențe.

Acest lucru se întâmplă deoarece, în timpul somnului, capacitatea de analiză critică asupra propriilor gânduri este diminuată. În anumite situații însă, această funcție revine temporar, iar persoana realizează că se află într-un vis. Această stare poartă denumirea de vis lucid și este caracterizată prin reactivarea metacogniției – capacitatea de a reflecta asupra propriilor procese mentale.

Martin Dresler, cercetător principal în cadrul laboratorului Donders Sleep & Memory al Universității Radboud din Olanda, a declarat că visul lucid reprezintă o excepție față de funcționarea obișnuită a creierului în timpul somnului: „Mintea este destul de restricționată în timpul somnului și al viselor, dar visul lucid este excepția. Capacitatea noastră reflexivă poate fi la fel de puternică și intactă ca în timpul stării de veghe.”

Controlul asupra viselor rămâne o abilitate rară

În mod obișnuit, oamenii nu pot alege conștient conținutul viselor. În cazul visului lucid, simpla conștientizare a faptului că persoana visează poate permite diferite grade de control asupra experienței onirice.

Persoanele cu experiență în visarea lucidă pot modifica desfășurarea visului, își pot schimba identitatea, mediul înconjurător sau chiar legile fizicii din universul oniric.

Totuși, aceste situații sunt neobișnuite. Majoritatea oamenilor experimentează un vis lucid doar de câteva ori în viață, iar posibilitatea de a controla în mod activ desfășurarea visului este și mai rară.

Benjamin Baird, profesor asistent de cercetare la Universitatea din Texas, Austin, a precizat că persoanele care trăiesc spontan și frecvent astfel de experiențe reprezintă un grup foarte restrâns.

„Aproximativ una din 1.000 de persoane are vise lucide în mod spontan și în mod regulat. Este interesant că există acest segment.”

Studiile au identificat o comunicare mai intensă între regiunile creierului

Un studiu publicat în Journal of Neuroscience, coordonat de Çağatay Demirel, doctorand în laboratorul lui Martin Dresler, a analizat înregistrări EEG provenite din mai multe laboratoare internaționale pentru a înțelege mai bine activitatea cerebrală din timpul visului lucid.

Rezultatele au evidențiat o comunicare extinsă între diferite regiuni ale creierului. Cu toate acestea, identificarea exactă a zonelor implicate rămâne dificilă deoarece semnalele produse de conștientizarea visului sunt „ascunse” de activitatea neuronală intensă caracteristică visului propriu-zis.

Martin Dresler a explicat că, după momentul în care persoana realizează că visează, această conștientizare continuă să existe simultan cu desfășurarea scenariului oniric: „După revelația inițială, asemănătoare cu cea a visului Eureka, de genul «Sunt într-un vis!», această realizare persistă în mintea visătorului lucid, în timp ce scenariul visului în desfășurare se află în concentrarea mentală.”

El a adăugat că semnalele generate de regiunile cerebrale implicate în luciditate sunt mascate de „zgomotul neuronal” produs în timpul visului, ceea ce face dificilă identificarea lor prin electroencefalografie.

Imagistica cerebrală a evidențiat activarea unor regiuni implicate în metacogniție

Imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) oferă informații mai precise despre activitatea diferitelor regiuni cerebrale, însă utilizarea acestei metode este limitată de costuri și de faptul că visele lucide apar rar și nu pot fi provocate la comandă.

În 2012, echipa lui Martin Dresler a realizat singurul examen fMRI efectuat în timpul unui episod confirmat de vis lucid. Cercetătorii au observat activarea unor regiuni care, în mod normal, sunt mai puțin active în timpul somnului REM, inclusiv cortexul prefrontal, precuneusul și cortexul occipito-temporal.

Șase ani mai târziu, Benjamin Baird și colaboratorii săi au analizat prin fMRI creierul a 14 persoane care aveau frecvent vise lucide. Chiar dacă participanții erau treji în momentul investigației, cercetătorii au identificat un model asemănător celui observat în timpul visului lucid activ: o conectivitate crescută între cortexul prefrontal, implicat în metacogniție, și regiunile parietale și temporale asociate proceselor cognitive complexe.

Benjamin Baird a afirmat că aceste rezultate sugerează existența unei rețele cerebrale de asociere mai bine conectate la persoanele care visează lucid în mod frecvent: „Constatările indică o comunitate mai strâns unită de centre de asociere de ordin superior în creierul persoanelor care visează lucid frecvent.”

Potrivit cercetătorului, aceste persoane par să aibă o capacitate mai mare de metacogniție, control cognitiv și autoreglare a gândurilor, atenției și emoțiilor.

Posibile beneficii asupra vieții de zi cu zi

Persoanele care reușesc să controleze conținutul viselor folosesc această abilitate în moduri foarte diferite. Unele încearcă să își depășească temerile, altele o folosesc pentru dezvoltare personală sau spirituală, iar altele exersează în vis activități precum dansul sau diferite discipline sportive ori încearcă să găsească soluții la probleme întâlnite în viața de zi cu zi.

Potrivit unui studiu, cea mai frecventă utilizare a viselor lucide rămâne însă îndeplinirea unor dorințe imposibil de realizat în realitate, precum explorarea spațiului sau reîntâlnirea cu persoane apropiate care au decedat.

Deși aceste experiențe au loc exclusiv în timpul somnului, ele par să producă un efect pozitiv și asupra stării emoționale din timpul zilei, fenomen descris de cercetători drept un „efect de propagare” asupra vieții de veghe.

Visul lucid este studiat și ca posibilă metodă terapeutică

Rezultatele obținute până în prezent au determinat cercetătorii să analizeze dacă visul lucid ar putea avea aplicații clinice în sănătatea mintală.

În 2018, Academia Americană de Medicină a Somnului a început să recomande terapia prin vis lucid pentru anumite tulburări de coșmar, inclusiv cele asociate tulburării de stres posttraumatic (PTSD). De asemenea, neurologii au raportat rezultate promițătoare privind utilizarea acestei metode în tratamentul insomniei și în ameliorarea unor simptome psihiatrice.

Terapia prin vis lucid nu este lipsită de riscuri

Specialiștii atrag însă atenția că transformarea visului lucid într-o metodă terapeutică standard necesită cercetări suplimentare. Încercările nereușite de inducere a viselor lucide pot favoriza apariția paraliziei în somn – situația în care persoana se trezește, dar nu își poate mișca temporar corpul – sau a așa-numitei „treziri false”, în care are impresia că s-a trezit și își desfășoară activitățile obișnuite, pentru ca ulterior să descopere că încă visează.

Astfel de experiențe pot estompa granița dintre realitate și vis și pot agrava simptomele la persoanele predispuse la iluzii sau halucinații.

Un fenomen rar, dar care poate fi învățat

Interesul tot mai mare pentru visul lucid i-a determinat pe cercetători să studieze modalitățile prin care această stare de conștientizare poate fi indusă. Deși există numeroase tehnici propuse, majoritatea sunt dificil de aplicat și presupun, de regulă, mai multe nopți cu somn întrerupt.

Încă din anii 1990 au fost lansate pe piață căști destinate inducerii viselor lucide. Cu toate acestea, costul ridicat și eficiența variabilă au făcut ca aceste dispozitive să rămână controversate.

Galantamina, medicamentul aflat în atenția cercetătorilor

În încercarea de a identifica metode eficiente de inducere a viselor lucide, Benjamin Baird și colaboratorii săi au analizat și efectele unor medicamente.

Cercetătorii au observat că galantamina, utilizată în tratamentul bolii Alzheimer pentru ameliorarea tulburărilor de memorie și a altor deficiențe cognitive, a crescut frecvența viselor lucide cu până la 42% comparativ cu placebo. Efectul este explicat prin faptul că medicamentul determină creșterea nivelului de acetilcolină, un neurotransmițător implicat în somnul REM, etapa în care apar cele mai multe vise lucide.

Meditația, posibilă cale pentru dezvoltarea visului lucid

O altă direcție de cercetare pornește de la ipoteza că beneficiile visului lucid nu sunt legate doar de experiența din timpul somnului, ci și de dezvoltarea metacogniției și a controlului cognitiv.

În prezent, cercetătorii studiază dacă practicile care consolidează aceste abilități, precum meditația, pot favoriza apariția viselor lucide și, în același timp, pot contribui la reducerea stresului, îmbunătățirea calității somnului și creșterea stării generale de bine.

Benjamin Baird a descris meditația ca pe un antrenament neurocognitiv al mecanismelor implicate în visarea lucidă. „Dezvolți cumva acest «mod de martor» în care recunoști starea minții tale”, a explicat cercetătorul: „De asemenea, trebuie să fii capabil să observi dacă mintea ta s-a abătut de la țintă și apoi să o readuci, ceea ce implică un fel de reflecție metacognitivă“.

Practicarea îndelungată a meditației pare să favorizeze visele lucide

Studiile au arătat că persoanele care practică meditația pe termen lung prezintă o probabilitate mai mare de a experimenta vise lucide.

Totuși, rezultatele nu au fost confirmate în toate cercetările. Într-un studiu publicat în 2019, echipa lui Benjamin Baird a inclus persoane fără experiență în meditație, care au urmat timp de opt săptămâni un program de mindfulness. La finalul studiului, cercetătorii nu au observat o creștere a frecvenței viselor lucide.

Benjamin Baird a apreciat că durata și intensitatea programului au fost insuficiente pentru a produce modificări. „A fost un fel de introducere în meditație”, a spus cercetătorul: „Nu este ca, să zicem, o retragere de două luni în care meditezi opt ore pe zi.”

El a adăugat că rezultatele unor cercetări recente sugerează că anumite stiluri de meditație ar putea fi mai eficiente decât altele în facilitarea viselor lucide.

Yoga tibetană a viselor, o practică aflată în atenția neurocercetătorilor

O altă direcție de cercetare este reprezentată de yoga tibetană a viselor, o practică contemplativă veche care urmărește inducerea viselor lucide pentru autocunoaștere și dezvoltare spirituală.

S. Gabriela Torres-Platas, neurocercetătoare la Universitatea Northwestern, a declarat că mindfulness reprezintă doar „vârful aisbergului”, iar yoga viselor include numeroase exerciții meditative practicate atât în timpul stării de veghe, cât și înainte de somn.

Înainte de culcare, practicanții analizează evenimentele zilei și evaluează dacă reacțiile lor au fost conștiente și controlate sau impulsive și dominate de emoții. Katie Love, practicantă de yoga a viselor și participantă la studiul coordonat de Torres-Platas, a explicat că reacțiile automate din viața de zi cu zi reduc capacitatea de conștientizare și în timpul viselor.

„Acele momente în care reacționăm fără să gândim creează non-luciditate”, a spus aceasta, sugerând că lipsa de conștientizare din timpul zilei favorizează o lipsă similară de conștientizare în timpul somnului.

Exercițiile din timpul visului urmăresc dezvoltarea flexibilității mentale

În timpul viselor lucide, practicanții yoga viselor încearcă să realizeze acțiuni imposibile în viața reală, precum schimbarea identității, traversarea pereților sau multiplicarea obiectelor.

Potrivit cercetătorilor, aceste exerciții urmăresc dezvoltarea unui sentiment mai puternic de control și adaptabilitate, care s-ar putea reflecta ulterior și în viața de zi cu zi. S. Gabriela Torres-Platas a explicat că modificarea deliberată a mediului din timpul visului poate antrena flexibilitatea cognitivă.

„Percepem lumea ca fiind rigidă și solidă, dar atunci când poți intra într-un vis și să-ți schimbi mediul, de exemplu, trecând printr-un perete, îți antrenezi mintea pentru flexibilitate”, a declarat aceasta.

Posibile aplicații în anxietate și depresie

Neurocercetătoarea a emis ipoteza că asocierea dintre anumite tehnici de meditație practicate în timpul stării de veghe și visarea lucidă ar putea contribui la reducerea simptomelor de anxietate și depresie, prin dezvoltarea capacității de introspecție și a controlului asupra gândurilor și emoțiilor. Torres-Platas a explicat că reacțiile automate limitează procesul de autoreflecție: „Ai învățat să reacționezi într-un anumit fel, așa că acest lucru ocolește conștientizarea. E ca atunci când cineva te insultă și tu ripostezi – nu există spațiu pentru reflecție sau alegere în acel moment.”

Potrivit cercetătoarei, dezvoltarea capacității de autoreflecție necesară pentru apariția viselor lucide ar putea ajuta oamenii să gestioneze mai eficient situațiile dificile din viața de zi cu zi. În locul reacțiilor automate dominate de suferință sau deznădejde, procesul de analiză a propriilor gânduri ar putea crea oportunitatea reinterpretării experiențelor și adoptării unor perspective mai adaptative. Totuși, această ipoteză necesită confirmare prin studii suplimentare.