Din ce sunt făcute lacrimile

Unii pretind că plâng rar, alții spun că cea mai mică adiere de vânt deschide porțile. Dar din ce sunt făcute lacrimile?

Ele se nasc în ochii noștri atunci când plângem pierderea unei persoane dragi, când ne simțim emoționați de o scenă emoționantă dintr-o comedie romantică sau pur și simplu când tăiem ceapă pentru cină: Lacrimile, fie că le vărsați des sau aproape deloc, sunt o parte omniprezentă a experienței umane.

S-ar putea să vă gândiți la lacrimi ca fiind doar apă. Aceste picături de tristețe sunt adesea comparate cu corpuri de apă, picături de ploaie sau chiar furtuni.

Dar din ce sunt făcute, de fapt, lacrimile?

Se pare că există trei tipuri distincte de lacrimi, care variază în ceea ce privește compoziția lor, a declarat, pentru Live Science, Daniela Oehring, profesor asociat de optometrie la Universitatea din Plymouth, în Marea Britanie:

„Probabil că sunteți cel mai bine familiarizați cu lacrimile emoționale pe care oamenii le varsă în semn de tristețe după o despărțire sau de bucurie atunci când revăd un prieten după ani petrecuți la distanță. Dar oamenii produc alte două tipuri de lacrimi: lacrimile bazale, care amortizează ochiul, furnizează țesutul cu substanțe nutritive și elimină resturile; și lacrimile reflexe, care sunt produse ca răspuns la iritanți, cum ar fi fumul sau substanțele chimice eliberate atunci când tăiați o ceapă.

Lacrimile bazale au o mulțime de ioni de sare și alți electroliți, precum și proteine cu proprietăți antimicrobiene. Aceste proteine includ lipocalina, care se leagă și distruge anumiți compuși din microbi, și lizozimul, o enzimă care ucide bacteriile prin descompunerea pereților celulari ai acestora.

Lacrimile reflexe și emoționale, pe de altă parte, au un conținut mai mare de apă și o concentrație mai mică de grăsimi și proteine decât lacrimile bazale. Unii oameni de știință au raportat că, în comparație cu lacrimile reflexe, lacrimile emoționale conțin concentrații mai mari de hormoni care se eliberează de obicei atunci când organismul este stresat”.

Câte lacrimi producem

După ce sunt produse, toate aceste lacrimi se adaugă la o peliculă subțire care acoperă și hrănește corneea, țesutul transparent de deasupra părții frontale a ochiului. Această peliculă lacrimală are trei straturi distincte. La exterior se află un strat uleios produs de glandele meibomiene din pleoape, care împiedică ochii să se usuce. Următorul strat este apos și lubrifiază ochiul; acesta este produs în principal de glanda lacrimală, care adaugă, de asemenea, proteine, oxigen și electroliți. Stratul interior, cel mai apropiat de suprafața corneei, conține o proteină asemănătoare cu o mâzgă numită mucină, care ajută filmul lacrimal să se lipească de suprafața ochiului.

Potrivit lui Oehring, oamenii produc, în medie, între 1 și 4 microlitri de lacrimi pe minut – sau între 1,44 și 5,76 mililitri pe zi. Acestea sunt în primul rând lacrimi bazale, care se varsă în mod constant, mai degrabă decât lacrimi emoționale și reflexe făcute ca răspuns la stimuli. Cu toate acestea, acest volum poate varia semnificativ în funcție de ceea ce faceți.

„Dacă conduci o bicicletă, de exemplu – și ai mult aer, deci ai o rată de evaporare mare – producția de lacrimi se schimbă. Dacă ești într-o cameră de aburi, atunci producția ta de lacrimi scade, pentru că, în general, nu este nevoie să produci apă”.

Oamenii fără lacrimi

Lacrimile se scurg din ochi prin intermediul canalelor lacrimale. Dar, deoarece lacrimile emoționale și cele reflexe sunt eliberate de obicei într-un potop, nu într-un firicel, acestea pot adesea să se verse din ochi în loc să se scurgă în mod normal.

În cazul în care cantitatea sau calitatea lacrimilor scade astfel încât ochii nu rămân lubrifiați, puteți dezvolta ochi uscat, care afectează 16 milioane de americani.

Mulți factori cresc riscul acestei afecțiuni comune, a spus Oehring, inclusiv fumatul, alimentația deficitară și timpul excesiv petrecut privind fix la ecranele de calculator și fără să clipească suficient. Pe măsură ce îmbătrânim, devenim, de asemenea, mai susceptibili de a dezvolta această afecțiune, deoarece glandele noastre lacrimale nu mai funcționează la fel de bine. Unele boli pot crește, de asemenea, probabilitatea de a avea ochii uscați, cum ar fi sindromul Sjögren, o afecțiune autoimună în care celulele imunitare ale organismului deteriorează glandele lacrimale care hidratează ochii.

Persoanele cu sindromul Sjögren nu pot produce nici măcar lacrimi reflexe.

„Chiar dacă le intră ceva în ochi, cum ar fi o geană sau ceva de genul acesta”, a spus Oehring, „pur și simplu nu există o capacitate suficientă pentru a produce lacrimi”.