Afantasia, numită și „orbirea minții”, face mai dificilă vizualizarea trecutului și a viitorului. Studiu

O afecțiune rară care îi face pe oameni incapabili să vizualizeze imagini în imaginația lor ar putea avea efecte mai profunde asupra minții decât s-a știut, potrivit unui raport al oamenilor de știință.

Afantasia, denumită uneori „orbirea minții”, este cunoscută încă din secolul al XIX-lea, dar a atras o atenție științifică semnificativă abia în ultimii ani. Aceste studii, spun cercetătorii, explică mai multe despre modul în care afantasia se manifestă la oameni, dezvăluind, în același timp, noi informații despre cât de importantă este imaginea mentală ca o componentă a altor funcții cerebrale, cum ar fi memoria.

În 2020, o echipă de cercetători condusă de cercetătorul în neuroștiințe cognitive Alexei Dawes de la Universitatea New South Wales (UNSW) din Australia a descoperit că persoanele cu afantasie au prezentat o capacitate redusă de a-și aminti trecutul și de a imagina viitorul, pe lângă faptul că își amintesc mai puține vise (și adesea cu mai puține detalii).

Acum, într-un nou studiu, unii dintre aceiași oameni de știință au descoperit noi dovezi ale impactului afantasiei asupra memoriei și imaginației noastre despre viitor, potrivit sciencealert.com.

„Memoria episodică și prospecția viitorului sunt similare din punct de vedere funcțional. Ambele sunt procese cognitive de zi cu zi care implică simularea reconstructivă a evenimentelor și a scenelor, însoțită de obicei de o reluare senzorială online anecdotică și vie (sau preplay) sub formă de imagini vizuale”, a explicat Dawes, în prezent cercetător la Centrul RIKEN pentru Știința Creierului din din Japonia.

Afantasia. Cum s-a desfășurat studiul

În timp ce aceste imagini vizuale interioare sunt ceva ce mintea noastră evocă în mod continuu, încă nu știm multe lucruri despre modul în care aceste imagini influențează capacitatea noastră de a ne aminti efectiv episoade din trecut.

Pentru a explora acest aspect, Dawes și colegii săi cercetători au realizat un experiment cu aproximativ 60 de participanți, dintre care jumătate au suferit de afantasie, iar cealaltă jumătate erau persoane fără această afecțiune, acționând ca un grup de control.

În cadrul experimentului, participanții au completat o versiune adaptată a Interviului autobiografic, un test dat pentru a evalua componentele memoriei autobiografice la adulți.

În versiunea realizată aici, participanții au fost rugați să își amintească șase evenimente de viață (amintiri reale) și să își imagineze șase evenimente viitoare ipotetice pe baza unor indicii de cuvinte, oferind descrieri scrise detaliate ale fiecăruia. Rezultatele au arătat că participanții afantasici au generat semnificativ mai puține detalii episodice decât participanții din grupul de control, atât pentru evenimentele trecute, cât și pentru cele viitoare.

Abilitatea de a genera imagini vizuale este importantă pentru construirea mentală a evenimentelor

Cercetătorii au constatat că acest lucru a inclus imagini vizuale, imagini ale obiectelor și imagini ale scenei semnificativ mai slabe, dar au remarcat că persoanele cu afantasie au obținut scoruri similare celor de la grupul de control în ceea ce privește capacitatea de imagistică spațială.

„Cel mai important, studiul actual oferă prima dovadă comportamentală robustă că absența imaginii vizuale este asociată cu o capacitate semnificativ redusă de a simula trecutul și de a construi viitorul”, au spus cercetătorii, citați de sciencealert.com: „Participanții afantasici au generat semnificativ mai puține detalii interne decât controalele, indiferent de direcția temporală, ceea ce indică faptul că descrierile lor de evenimente au fost mai puțin bogate și specifice din punct de vedere episodic decât participanții cu imagini vizuale”.

Deși încă nu se poate estima amploarea impactului, cercetătorii spun că este clar că abilitatea de a genera imagini vizuale este importantă pentru construirea mentală a evenimentelor, fie că este vorba de reconstituirea amintirilor din viața reală, fie de imaginarea unor scenarii care nu au avut loc.

Prospectarea viitorului este un proces cognitiv care asamblează fragmente de amintiri din trecut

Faptul că atât amintirile din trecut, cât și anticipările imaginare ale viitorului sunt afectate în mod similar ar putea oferi sprijin pentru ceea ce se numește ipoteza constructivă a simulării episodice, care presupune că prospectarea viitorului este un proces cognitiv care asamblează fragmente de amintiri din trecut pentru a picta o imagine a unor posibile evenimente viitoare.

„Prin această socoteală, evenimentele de „reexperiență” și „pre-experiență” internă ar trebui să implice ambele recombinarea informațiilor perceptuale, spațio-temporale și conceptuale stocate și, prin urmare, să se bazeze pe procese cognitive similare – inclusiv pe imaginile mentale”, explică cercetătorii: „Bineînțeles, nimic din toate acestea nu înseamnă că persoanele cu afantasie nu își pot aminti evenimente trecute sau imagina evenimente viitoare”.

Dar se pare că abilitatea lor de a construi sau de a reconstrui aceste scene interne este diminuată în comparație cu persoanele care nu suferă de această afecțiune, a căror capacitate de a se baza pe o cantitate mai bogată de imagini vizuale mentale pare să le ofere un avantaj în ceea ce privește accesarea amintirilor.

Sunt încă atât de multe lucruri pe care nu le știm despre modul în care funcționează această afecțiune, dar studii precum acesta ajută la completarea detaliilor – și nu doar despre afantasie, ci și despre modul în care memoria și imaginile vizuale se intersectează (sau nu) în interiorul capetelor noastre, ale tuturor: „Interacțiunile dintre imaginile vizuale, construcția evenimentelor episodice și memoria autobiografică sunt probabil complexe și complicate și mai mult de nenumăratele diferențe individuale care moderează fiecare dintre aceste procese cognitive. Cu toate acestea, afantasia oferă un model unic pentru a începe explorarea acestor interacțiuni și pentru a construi o taxonomie mai largă a simulării cognitive în creierul uman”.