Expresia „m-a tras curentul”, sub lupa specialiștilor. Mit sau adevăr?
Expresia „m-a tras curentul” este frecvent auzită. Medicii stomatologi spun că mulți dintre pacienții se plâng de faptul că au dureri la măsele sau la dinți întrucât „i-a tras curentul”. Cât de mult adevăr există în povestea curentului și cum pot curenții de aer să afecteze sănătate?
„Pentru că foarte multe persoane cred cu sfințenie în pericolul din spatele „curentului”. Se ajunge până la teama de a mai aerisi camerele. Alteori, bebelușii poartă cel puțin 2 căciulițe – „să protejeze bine, bine urechile” – și minim un body peste care se adaugă vestimentația obișnuită – „să nu-i tragă curentul și să se îmbolnăvească”.
Luând pas cu pas expresia pe care o analizăm, trebuie să definim simplu curentul, el fiind de fapt o variație de temperatură ce produce o mișcare a maselor de aer cu o anumită viteză. Acest curent de aer, când ajunge la suprafața organismului, indiferent dacă este cald sau rece, declanșează fenomenul de convecție – schimb de temperatură între 2 corpuri sau 2 medii diferite.
Mișcarea aerului, de natură termică sau dinamică, disipă în aer căldura de la suprafața pielii și obligă corpul nostru să producă, prin termogeneză, căldura care sa o suplinească pe cea pierdută prin convecție. Când nu poate suplini căldura pierdută, organismul induce vasoconstricție periferică. Acest fenomen se întâmplă iarna, când simțim că ne îngheață mâinile. Există și o parte bună în acest mecanism: vara, când transpirăm, apa de pe suprafața pielii se evaporă și ne răcorim”, explică Dr. Camelia Andrei, medic specialist ORL.
Când ne gândim că „ne trage curentul”, detaliază specialistul, ne gândim la o expunere nedorită prin durata de timp sau prin temperatură la curentul de aer.
Când suntem expuși prea mult timp la un curent de aer cu temperatura scăzută apar termogeneza și vasoconstricția.
Termogeneza e cea care produce contracții musculare repetate, uneori ajungând la frison pentru a compensa căldura pierdută prin convecție.
Vasoconstricția se instalează când organismul dorește să reducă pierderile de căldură – astfel, sângele cu temperatura între 36-37 grade Celsius nu mai ajunge la suprafața corpului și în extremități, deci corpul pierde mai puțină căldură. Cele 2 fenomene produc contractura musculară și o oarecare scădere a imunității.
Contractura musculară apare atunci când fibrele musculare sunt epuizate de frison (contracție-relaxare rapidă), de unde apare și „junghiul”, iar scăderea imunității apare din cauza vasoconstricției, deoarece celulele implicate în apărarea organismului nu mai ajung în zonele unde sunt solicitate.
Ca un exemplu din sfera ORL, statul în curent de aer rece produce o vasoconstricție la nivel de mucoasă nazală, cea care este prima barieră naturală împotriva infecțiilor. Ca rezultat, bacteriile și virusurile trec de nazofaringe și ajung în țesutul respirator inferior. Astfel apare infecția respiratorie. Așadar, pentru a apărea populara răceală, avem nevoie de un agent patogen direct – virus sau bacterie, a cărei activitate e favorizată de către vasoconstricție. În concluzie, mitul curentului este parțial adevărat. Curentul nu este, însă, singurul vinovat.
Sursa: arcadiamedical.ro
