Monologul interior și vorbirea cu voce tare. Ce se schimbă atunci când rostim cuvintele

Vorbirea cu voce tare este asociată cu un nivel mai ridicat de activare fiziologică decât vorbirea interioară, iar diferența poate fi observată prin modificarea dimensiunii pupilelor. Într-un studiu realizat pe 80 de studenți, cercetătorii au constatat că pupilele se dilatau în timpul vorbirii cu voce tare, în timp ce reacțiile înregistrate atunci când participanții numărau în gând depindeau de dificultatea sarcinii.

Cercetarea a fost realizată de o echipă de la Universitatea din Tsukuba și Universitatea Ritsumeikan din Japonia. Rezultatele, publicate în revista științifică iScience, oferă informații despre diferențele dintre vorbirea interioară și cea exprimată cu voce tare.

Cum au fost analizate vorbirea interioară și cea cu voce tare

Cercetătorii au urmărit modificările diametrului pupilelor ca indicator fiziologic indirect al nivelului de activare. Participanții au efectuat sarcini de numărare în trei condiții: în repaus, fără să numere sau să se concentreze asupra unui anumit lucru, numărând cu voce tare și numărând în gând.

Au fost realizate trei experimente, cu metode de numărare diferite. În primul, participanții au numărat în ordine crescătoare, pornind de la 1. În al doilea, au numărat folosind combinații între numere și substantive, iar în al treilea au numărat din doi în doi, din trei în trei sau din patru în patru.

Ultima sarcină necesita un efort cognitiv mai mare, deoarece participanții trebuiau să păstreze în minte numărul anterior și să calculeze următorul termen al șirului.

Pupilele s-au dilatat în toate cele trei experimente de vorbire cu voce tare

Cea mai constantă constatare a fost dilatarea pupilelor în timpul vorbirii cu voce tare, indiferent de tipul sarcinii de numărare. În schimb, reacțiile din timpul vorbirii interioare au variat în funcție de dificultatea exercițiului.

În primul experiment, cel mai simplu, pupilele participanților s-au contractat în timp ce aceștia numărau în gând. În al doilea experiment, cercetătorii nu au identificat o modificare semnificativă a dimensiunii pupilelor în aceeași condiție.

În al treilea experiment, care presupunea numărarea la intervale de câte două, trei sau patru unități, pupilele s-au dilatat și în timpul vorbirii interioare. Modificarea a fost asociată cu efortul mental mai mare necesar pentru îndeplinirea sarcinii.

Cu toate acestea, dilatarea pupilelor a rămas mai redusă decât în cazul numărării cu voce tare.

De ce vorbirea cu voce tare produce o reacție fiziologică mai puternică

Potrivit cercetătorilor, dilatarea pupilelor în timpul vorbirii cu voce tare poate reflecta mai multe procese care se desfășoară simultan. Acestea includ execuția mișcărilor necesare vorbirii, variațiile respirației, feedbackul senzorio-motor și atenția.

Procesele implicate în producerea vorbirii sunt asociate cu sistemele de activare din trunchiul cerebral și cu stările rețelelor corticale. Contribuția lor combinată ar putea explica de ce vorbirea exprimată vocal produce o reacție fiziologică mai pronunțată decât formularea acelorași informații în minte.

Transformarea gândurilor în cuvinte rostite presupune coordonarea mai multor componente, printre care articularea, respirația și monitorizarea auditivă a propriei voci. Aceste activități suplimentare ar putea contribui la diferențele observate între cele două forme de vorbire.

Dilatarea pupilelor în timpul vorbirii a fost comparabilă cu cea observată la efort fizic intens

În cel de-al treilea experiment, dilatarea pupilelor participanților care numărau cu voce tare a ajuns la aproximativ 0,4 milimetri și s-a menținut mai mult de 10 secunde.

Cercetătorii au remarcat că amploarea acestei modificări este comparabilă cu cea înregistrată în unele situații de efort fizic intens, inclusiv în timpul ciclismului practicat la aproximativ 80% din consumul maxim de oxigen.

Comparația privește modificările dimensiunii pupilelor și nu înseamnă că vorbirea cu voce tare presupune același efort fizic sau aceleași solicitări pentru organism ca activitatea sportivă intensă.

Ce arată rezultatele despre monologul interior

Studiul indică faptul că vorbirea interioară nu produce automat aceleași reacții fiziologice ca exprimarea verbală. În experimentele analizate, răspunsul pupilelor în timpul numărării în gând a variat în funcție de cerințele sarcinii și a rămas mai redus decât în timpul vorbirii cu voce tare.

Cercetătorii consideră că măsurarea pupilelor ar putea contribui la investigarea proceselor de limbaj interior, inclusiv în cazul copiilor mici, pentru care descrierea propriilor gânduri poate fi dificilă. Metoda nu necesită un răspuns verbal și permite urmărirea unor modificări fiziologice în timp real.