Ore întregi de muncă, zile fără contact social. Partea nevăzută a lucrului de acasă

Persoanele care locuiesc singure și au locuri de muncă ce pot fi desfășurate de la distanță sunt mai expuse izolării sociale și raportează un nivel mai ridicat de suferință mintală decât angajații ale căror profesii presupun prezența fizică la locul de muncă, potrivit unui studiu publicat în revista Science.

Cercetătorii au analizat date colectate pe parcursul a peste un deceniu în cadrul unor sondaje naționale. Au comparat situația persoanelor care aveau ocupații compatibile cu munca de la distanță, precum marketingul, cu cea a angajaților din profesii care presupun activitate față în față, precum chirurgia.

Studiul nu a urmărit însă câte dintre persoanele analizate au lucrat efectiv de la distanță.

Un sfert dintre zile fără contact social

Diferențele au fost mai evidente în cazul persoanelor care locuiesc singure. Cei care aveau locuri de muncă ce puteau fi desfășurate de la distanță au petrecut aproximativ 25% dintre zile fără contact social, de peste două ori mai mult decât persoanele singure care aveau ocupații ce necesitau prezența fizică la locul de muncă.

Cercetătorii au observat, de asemenea, că majorarea nivelului de stres psihologic în perioada de început a pandemiei a fost de două ori mai mare în rândul persoanelor care locuiau singure și aveau ocupații compatibile cu munca la distanță, comparativ cu cele care locuiau împreună cu alte persoane.

Un alt aspect observat a fost că perioadele în care aceste persoane nu aveau contact cu alți oameni nu erau compensate, în mod necesar, prin mai multă socializare după program.

„Acest tip de comportament poate proveni din singurătate sau din lipsa de practică, ceea ce face mai ușoară evitarea interacțiunilor viitoare”, a declarat Dr. Constance Noonan Hadley, psiholog organizațional și fondatoarea Institutului pentru Viața la Muncă, care nu a participat la studiu.

Ea a explicat că persoanele care locuiesc singure și devin mai sensibile la respingerea socială pot ajunge să evite interacțiunile cu ceilalți ca mecanism de apărare.

Munca la distanță nu înseamnă automat o stare psihică mai proastă

Rezultatele nu înseamnă însă că munca de acasă este, în sine, dăunătoare sănătății mintale.

În Statele Unite, munca la distanță rămâne populară la câțiva ani de la pandemie. Potrivit Gallup, dintre angajații americani care pot lucra de la distanță, 61% preferă un sistem hibrid, 33% ar opta pentru munca exclusiv de la distanță, iar 6% preferă să lucreze la fața locului.

Echilibrul dintre viața profesională și cea personală se numără printre principalele motive invocate pentru preferința față de sistemul hibrid. Alte studii au indicat, de asemenea, că munca la distanță poate crește productivitatea.

Un studiu publicat în iulie în Frontiers in Psychology, realizat pe aproximativ 7.700 de angajați din domeniul sănătății, a găsit cele mai ridicate niveluri de bunăstare pozitivă în rândul celor care lucrau de la distanță, comparativ cu angajații din sisteme hibride sau care lucrau exclusiv la fața locului.

Prin urmare, relația dintre munca la distanță și sănătatea mintală este mai complexă decât simpla comparație între lucrul de acasă și cel de la birou.

Întoarcerea la birou nu garantează conexiunea socială

Pe măsură ce tot mai multe companii cer revenirea angajaților la birou, prezența fizică este prezentată uneori ca o soluție pentru izolarea socială. Studiul arată însă că simpla revenire la birou nu garantează apariția unor relații sociale semnificative.

„Presupune că atunci când mergi la birou ai parte de un mediu semnificativ și împlinitor din punct de vedere social”, a mai declarat Hadley.

Psihologul Tammy Allen, din Tampa, Florida, ale cărei cercetări se concentrează asupra muncii la distanță, muncii flexibile și sănătății ocupaționale, a precizat că nici prezența fizică într-un birou nu înseamnă automat contact social: „Nu poți presupune, nici măcar pentru că cineva se află la birou, că este de fapt în contact cu alte persoane”.

În plus, relațiile cu colegii nu sunt întotdeauna pozitive, iar un mediu de lucru poate accentua sentimentul de izolare dacă angajații nu se simt apreciați sau înțeleși.

Hadley a explicat că mediile cu adevărat benefice din punct de vedere social sunt cele în care oamenii primesc validarea că sunt văzuți, apreciați și înțeleși. Din acest motiv, obligarea angajaților să revină la birou poate avea, în anumite situații, efectul opus celui urmărit.

„Atunci când liderii impun ceva ce oamenii nu își doresc în mod clar și vocal, există o modalitate care poate crește sentimentul de singurătate”, a spus psihologul.

Interacțiunile sociale contează, indiferent de locul de muncă

Hadley a recomandat angajatorilor să țină cont de preferințele angajaților și să creeze contexte reale pentru interacțiune, precum programe de mentorat, grupuri sociale sau evenimente la care aceștia își doresc să participe.

Pentru persoanele care se confruntă cu singurătate cronică și au dificultăți legate de încrederea în sine în relațiile sociale, poate fi necesar un sprijin suplimentar. Invitațiile personale la evenimente pot reduce teama de respingere și pot încuraja participarea.

Experiențele celor care lucrează de la distanță arată, de altfel, că beneficiile acestui sistem depind în mare măsură și de contextul personal.

Anika Farmer, o avocată de 45 de ani din Trinidad și Tobago, lucrează de la distanță din 2020. Doi ani mai târziu, a primit un diagnostic medical care i-a făcut dificilă deplasarea zilnică, de două ore și jumătate, până la birou.

Fără timpul pierdut pe drum, Farmer îl folosește pentru mișcare și exerciții de mindfulness înainte de începerea programului. „Asta face o diferență enormă în ceea ce privește nivelul tău de stres și tot restul”, a declarat ea.

În cazul său, munca de acasă nu înseamnă însă lipsa companiei. Farmer locuiește împreună cu mama și unchiul său și are alături câinele, Zeke.

Un alt exemplu este Matthew Juhren, care lucrează de la domiciliul său de lângă Portland, Oregon, ajungând să petreacă până la 75 de ore pe săptămână lucrând de la distanță. Pentru el, problema este timpul îndelungat petrecut singur: „Singurătatea din mijlocul acestui sentiment este nouă și diferită. Pentru o persoană extrovertită, poate fi uneori dificilă“.