Scrisul de mână și memoria. Diferențele dintre notițele pe hârtie și cele digitale

În era tabletelor și laptopurilor, scrisul de mână a devenit mai puțin prezent în activitățile de zi cu zi. Cercetări din psihologie și neuroștiințe au analizat însă diferențele dintre notițele luate pe hârtie și cele introduse pe tastatură, iar unele rezultate indică avantaje ale scrisului de mână în ceea ce privește memorarea și procesarea informațiilor.

Scrisul de mână presupune selectarea informațiilor

Unul dintre studiile cunoscute în acest domeniu a fost realizat de cercetători de la Universitatea Princeton și UCLA, în Statele Unite. Cercetarea a comparat modul în care oamenii rețin informațiile atunci când iau notițe de mână și atunci când folosesc un laptop.

O explicație pentru diferențele observate este legată de viteza cu care pot fi înregistrate informațiile. Tastarea permite transcrierea rapidă a unui volum mare de conținut, inclusiv a unor formulări aproape identice cu cele auzite.

Scrisul de mână este mai lent, ceea ce poate determina persoana care ia notițe să selecteze informațiile importante, să le sintetizeze și să le reformuleze. Acest proces presupune o implicare mai activă în prelucrarea informațiilor.

În studiul citat, participanții care au luat notițe de mână au obținut rezultate mai bune la unele teste care presupuneau înțelegerea și aplicarea unor concepte, comparativ cu cei care au folosit laptopul.

Activitatea cerebrală este diferită

Cercetări ulterioare au analizat și activitatea cerebrală asociată celor două modalități de a scrie. Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea Norvegiană de Știință și Tehnologie a folosit electroencefalografia pentru a analiza activitatea cerebrală în timpul scrisului de mână și al tastării.

Rezultatele au indicat o activitate cerebrală mai complexă în timpul scrisului de mână, cu implicarea unor rețele asociate proceselor de învățare și memorie. În timpul tastării, activitatea observată a fost mai redusă și mai localizată.

Diferența poate fi explicată prin natura celor două activități. Scrisul de mână presupune coordonarea unor mișcări fine ale degetelor, formarea literelor și integrarea informațiilor vizuale și tactile.

Mișcarea mâinii implică mai multe procese

Psihologul Patricia Ramirez din Spania, cunoscută sub numele de Patri Psicóloga, a explicat că tastarea și scrisul de mână presupun procese diferite la nivel cerebral: „Tastarea implică doar ariile vizuale și verbale. În schimb, mișcarea milimetrică și precisă a degetelor pentru a forma literele cu pixul, împreună cu stimulul tactil oferit de hârtie, activează și aria grafică. Scrisul de mână presupune să construim mental fraza înainte de a o așterne pe hârtie”.

Astfel, scrisul de mână nu presupune doar reproducerea unor informații, ci și coordonarea dintre mișcarea mâinii, percepția vizuală și formularea mentală a cuvintelor.

Scrisul de mână poate susține memoria

Pe lângă rezultatele privind activitatea cerebrală și procesarea informațiilor, scrisul de mână a fost asociat în cercetări cu memorarea mai bună a anumitor informații.

Luarea notițelor de mână poate presupune sintetizarea ideilor și reformularea lor, ceea ce poate contribui la o procesare mai profundă a conținutului. Scrisul poate avea, de asemenea, un rol în exersarea ortografiei și în dezvoltarea abilităților de redactare.

Tastatura rămâne însă mai rapidă și mai practică atunci când este necesară redactarea unor documente lungi sau înregistrarea unui volum mare de informații.

Scrisul de mână ar trebui încurajat în rândul copiilor și tinerilor

Patricia Ramirez recomandă menținerea scrisului de mână și în activitățile cotidiene, nu doar în contexte educaționale sau profesionale: „Îi încurajez să își facă timp pentru a ține o agendă scrisă de mână, un jurnal, să își noteze gândurile sau chiar lista de cumpărături pe hârtie, în loc să o scrie pe telefon”.

Aceasta consideră, de asemenea, că scrisul de mână ar trebui încurajat în rândul copiilor și tinerilor, în paralel cu utilizarea instrumentelor digitale.