Frigul, dușmanul tăcut al pielii. Ce afecțiuni se agravează iarna

Temperaturile scăzute au efecte multiple asupra pielii, efecte care devin tot mai vizibile odată cu înaintarea în vârstă. Iarna este sezonul în care apar frecvent zonele aspre, uscate și însoțite de mâncărime, însă specialiștii de la health.harvard.edu atrag atenția că frigul poate declanșa sau agrava afecțiuni dermatologice mai serioase, uneori neașteptate pentru persoanele care nu au avut anterior probleme ale pielii.

Printre cele mai frecvente se numără eczema, caracterizată prin uscăciune intensă, roșeață și fisuri dureroase, psoriazisul, care apare sub forma unor plăci îngroșate, roșii, acoperite de scuame alb-argintii, rozaceea, recunoscută prin înroșirea persistentă a feței și apariția de umflături pe nas și obraji, precum și dermatita seboreică. Aceasta din urmă este cunoscută mai ales sub forma mătreții, dar poate afecta și alte zone, provocând erupții descuamative în jurul sprâncenelor, la colțurile nasului sau pe bărbie.

Potrivit Dr. Rachel Reynolds, președinte interimar al departamentului de dermatologie de la Centrul Medical Beth Israel Deaconess, afiliat Universității Harvard, chiar și persoanele care au avut o piele lipsită de probleme de-a lungul vieții pot observa, odată cu înaintarea în vârstă, apariția unor afecțiuni cutanate în sezonul rece. Fenomenul este deosebit de frecvent în cazul femeilor aflate în primii ani după menopauză, perioadă în care scăderea nivelului de estrogen se traduce printr-o capacitate mai redusă a pielii de a reține apa.

„Pe măsură ce îmbătrânim, pielea devine mai uscată. Dacă nu au existat anterior afecțiuni dermatologice, aceste schimbări pot deveni vizibile abia odată cu vârsta și cu expunerea la condiții meteorologice mai dure”, explică Dr. Reynolds.

Iarna și bariera naturală a pielii

Explicația principală pentru agravarea problemelor cutanate în sezonul rece ține de afectarea barierei naturale a pielii. Stratul superior al epidermei conține substanțe esențiale, precum colesterolul și acizii grași, care au rolul de a menține umiditatea și de a proteja organismul de factori iritanți. Frigul și aerul uscat caracteristice iernii compromit această barieră, favorizând pierderea apei din piele.

La acest efect se adaugă aerul uscat din interior, produs de sistemele de încălzire. „Încălzirea reduce umiditatea din aer, iar acest lucru determină extragerea umezelii din piele”, subliniază medicul dermatolog.

Anumite obiceiuri zilnice accentuează problema. Dușurile lungi și fierbinți, spălarea frecventă a mâinilor, folosirea săpunurilor agresive, a detergenților sau a produselor intens parfumate pot deteriora suplimentar bariera cutanată. Expunerea prelungită la frig și purtarea hainelor din lână, care pot irita pielea sensibilă, contribuie la agravarea simptomelor.

În mod paradoxal, utilizarea dezinfectanților de mâini pe bază de alcool, devenită obișnuită în perioada pandemiei, este mai puțin nocivă pentru piele decât spălarea repetată cu apă și săpun. Expunerea constantă la apă și agenți de curățare este, în multe cazuri, mai agresivă pentru piele decât alcoolul din soluțiile dezinfectante.

Hidratarea, esențială pentru prevenție și tratament

Menținerea hidratării pielii reprezintă un element central atât în prevenirea uscăciunii, cât și în calmarea unor afecțiuni precum eczema, psoriazisul, rozaceea sau dermatita seboreică. Specialiștii recomandă utilizarea produselor cu textură mai densă, precum cremele și unguentele, care oferă o protecție superioară față de loțiunile subțiri.

În cazul zonelor crăpate sau extrem de uscate, aplicarea unui strat de vaselină și acoperirea acestuia cu o barieră protectoare, cum ar fi mănușile de bumbac sau folia alimentară, poate ajuta la menținerea umidității pe timpul nopții. Umidificatoarele de aer sunt, de asemenea, utile pentru combaterea uscăciunii excesive din spațiile încălzite.

Specialiștii atrag atenția asupra importanței temperaturii apei la duș, care ar trebui să fie călduță, și asupra frecvenței acestuia, ideal nu mai mult de o dată pe zi. Produsele de curățare blânde, cu conținut ridicat de emolienți, sunt preferabile săpunului solid, iar uscarea pielii ar trebui realizată prin tamponare, nu prin frecare. Aplicarea cremei hidratante pe pielea încă ușor umedă ajută la reținerea apei în țesuturi.

Când pielea uscată devine un risc medical

Neglijarea pielii uscate, mai ales la vârsta mijlocie sau înaintată, poate avea consecințe medicale, atrage atenția Dr. Reynolds. Pielea deshidratată netratată poate evolua către dermatita nummulară, o formă de eczemă frecvent întâlnită la persoanele în vârstă, în special pe membrele inferioare. Această afecțiune, intens pruriginoasă, poate favoriza apariția celulitei, o infecție cutanată serioasă care, în unele cazuri, se poate răspândi în sânge: „Uscăciunea pielii apare la toată lumea odată cu înaintarea în vârstă, însă severitatea diferă de la o persoană la alta. După vârsta de aproximativ 60 de ani, riscul de a dezvolta această formă de eczemă crește semnificativ”.

Apariția unei erupții cutanate roșii, însoțite de mâncărime persistentă, necesită evaluare medicală. În formele mai severe, este indicată trimiterea către un medic dermatolog.

Mitul hidratării prin consumul de apă

În final, medicul avertizează că aportul crescut de lichide nu reprezintă o soluție miraculoasă pentru prevenirea sau tratarea pielii uscate: „Menținerea unei hidratări normale este importantă pentru sănătatea generală, însă efectele consumului de apă asupra hidratării pielii sunt adesea supraestimate. O îngrijire corectă, realizată din exterior, prin produse adecvate și rutine adaptate sezonului rece, rămâne cea mai eficientă metodă de protecție a pielii pe timp de iarnă”.