Cum detectează creierul dacă o imagine este reală sau doar în minte. Studiu
Imaginația este o abilitate esențială a minții umane — dar cum știm ce este real și ce ne-am închipuit? Un nou studiu publicat în revista Neuron aduce un răspuns surprinzător de simplu: totul depinde de cât de intens este semnalul într-o anumită zonă a creierului.
Fusiform gyrus — „centrul de control” al realității vizuale
Cercetătorii au descoperit că nivelul de activitate în girusul fusiform, o regiune a creierului responsabilă de procesarea vizuală complexă, poate prezice dacă percepem ceva ca fiind real sau doar imaginat. Această zonă este activă atât când vedem cu adevărat un obiect, cât și atunci când ni-l imaginăm.
„Dar ceea ce am descoperit este că nivelul de activitate din acea regiune poate prezice dacă o persoană crede sau nu că ceva este real, indiferent dacă a văzut acel lucru sau doar l-a imaginat”, a explicat Nadine Dijkstra, autorul principal al studiului și cercetător la University College London.
Experimentul: cum poate imaginația să ne păcălească
Studiul a folosit imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) pentru a analiza activitatea cerebrală a 26 de participanți. Aceștia au fost rugați să identifice linii înclinate într-un zgomot vizual asemănător „puriciilor” de pe un televizor neconfigurat. Uneori, liniile apăreau cu adevărat, alteori nu — iar participanții trebuiau și să le imagineze, în funcție de instrucțiuni.
„Trucul era că uneori participanții își imaginau aceleași linii pe care le vedeau pe ecran, iar alteori își imaginau linii diferite”, a spus Dijkstra. „Am descoperit că atunci când își imaginau aceleași linii, aveau mai des impresia că le-au văzut în realitate, chiar dacă ele nu erau acolo.”
Cu alte cuvinte, imaginile create mental pot păcăli creierul să creadă că sunt reale, dacă semnalul din girusul fusiform este suficient de puternic.
Un „prag” care separă realitatea de imaginație
Potrivit cercetătorilor, semnalul din girusul fusiform este de obicei mai slab atunci când imaginea este doar imaginată. Dar dacă acest semnal depășește un anumit prag de intensitate, creierul îl interpretează ca real.
„În general, activarea în timpul imaginației nu este suficient de puternică pentru a depăși acest prag”, a spus Dijkstra. Dar atunci când este, poate declanșa impresia de realitate.
Mai mult, creșterea activității în girusul fusiform a fost însoțită de activarea unei alte regiuni — insula anterioară, implicată în procese cognitive complexe, cum ar fi luarea deciziilor. Cercetătorii cred că această zonă poate „citi” semnalul de realitate generat de fusiform gyrus.
De ce contează această descoperire
Thomas Pace, neurolog la University of the Sunshine Coast din Australia, care nu a participat la studiu, a numit descoperirea „o explicație remarcabil de simplă” pentru cum distingem între realitate și imaginație.
„Simțul nostru al realității este o judecată bazată pe intensitatea semnalului, și prin chiar natura acestui sistem, el poate fi influențat de puterea propriei noastre minți”, a explicat Pace: „Este un rezultat care ajută la explicarea modului în care această monitorizare a realității poate da greș și oferă o bază pentru înțelegerea unor experiențe complexe, cum ar fi halucinațiile.”
Următorul pas: stimuli mai complecși și studii clinice
O limitare a studiului actual este că a folosit stimuli foarte simpli — linii înclinate pe un ecran. Cercetătorii plănuiesc acum să repete experimentul cu stimuli mai realiști, cum ar fi fețe, obiecte sau animale. De asemenea, vor să afle dacă pot induce iluzia realității prin stimularea creierului la momentul potrivit.
În plus, cercetarea ar putea avea implicații importante pentru înțelegerea tulburărilor psihiatrice precum schizofrenia, unde pacienții pot avea dificultăți în a distinge ce este real.
„Studierea acestui mecanism la pacienți cu tulburări de percepție ar putea oferi informații valoroase despre cât de robust este acest sistem și cât de relevant este clinic”, a concluzionat Pace.
