Ani întregi, atrași de reclame, românii și-au umplut frigiderele cu produse care n-au văzut niciodată laptele, cu carne și fructe ce apar pe ambalajele strălucitoare. Când numărul obezilor a crescut, iar medicii au început să tragă semnale de alarmă, mulți au căzut în extrema cealaltă: au trecut la alimente bio, pe care le-au inclus, în cele mai multe cazuri, în diete luate de la prieteni sau de pe internet.

Specialiștii încurajează și promovează alimentația sănătoasă, dar atunci când aceasta devine o obsesie, deja e o problemă de psihiatrie.

O afecțiune care îi preocupă foarte mult pe psihiatri este ortorexia nervoasă, un termen care a invadat media ultimilor ani. Controversele stârnite de acest termen tulbură şi la ora actuală atât lumea academică cât şi societatea civilă din ţările vestice. Pentru prima dată, în anul 1997, Dr. Steven Bratman din Colorado, medic specialist în tulburări de alimentaţie, propune termenul de ortorexie. Acesta rezultă prin compunerea a doi termeni greceşti: ortho = drept, corect, şi orexis = dietă, alimentaţie.

Cercetătorul defineşte această afecţiune ca fiind o tulburare obsesivă pentru a avea o alimentaţie sănătoasă, bazându-se pe o experienţă de peste 25 de ani de activitate. După lansarea subiectului, a urmat o perioada lungă de dezbateri care încă nu s-au concretizat. Deşi la nivelul anului 2015 peste 2/3 dintre psihiatri şi psihologii germani afirmau că au întâlnit acest sindrom pe parcursul carierei, Asociaţia Americană de Psihiatrie nu recunoștea, la nivelul anului 2016, existenţa acestei patologii şi nici nu include criterii de diagnostic în DSM-5.

Într-un articol apărut în Eating Behaviors Journal (indexat Thomson Reuters), Thomas M. Dunn şi Steven Bratman au propus spre dezbatere academică următoarele criterii de diagnostic:

Criteriul A: Preocupare obsesivă pentru alimentaţia sănătoasă, definită de o teorie proprie a dietei de urmat a căror elemente specifice pot varia; această tulburare este percepută ca un puternic disconfort emoţional în relaţia cu alimentele considerate ca fiind nesănătoase; pierderea în greutate, care este considerată ca fiind rezultatul unei alimentaţii sănătoase şi nu ca obiectiv principal. Acest criteriu se poate evidenţia prin:

1. Comporatament compulsiv şi sau preocupare excesivă pentru adoptarea şi menţinerea unei diete personale, considerate optime pentru sănătate. (criterii adiţionale: dietele pot include şi suplimente alimentare; nivelul de performanţă fizică şi/sau dimensiunile corporale sunt considerate ca indicator absolut al sănătăţii);

2. Încălcarea regimului dietetic autoimpus declanşează o teamă exagerată de îmbolnăvire, senzaţia de contaminare, cu stări psihice negative, cum ar fi anxietate sau devalorizare personală;

3. Restricţiile alimentare devin din ce în ce mai severe și pot exclude întregi grupe de alimente, care sunt însoţite de cure de detoxifiere rapidă. Această manifestare duce implicit la scădere în greutate, dar obiectivul urmărit nu este scăderea în greutate.

Criteriul B: Comporatament compulsiv şi preocuparea excesivă pentru adoptarea şi menţinerea unei diete devin manifeste organic prin:

1. Malnutriţie, prin scăderea în greutate, din cauza dietei restrictive sau ale altor complicaţii somatice;

2. Stare de tensiune interioară cu deficit integrativ social, academic şi vocaţional, din cauza convingerilor personale asupra efectelor sănătoase ale dietei;

3. Imagine personală pozitivă, valorizare sau satisfacţie excesivă dependentă doar de rezultatele pozitive în mențirea dietelor impuse. Având în vedere controversele existente la ora actuală atât în lumea academică cât şi în societatea civilă, problema efectivă care se pune este dacă această manifestare este cu adevărat o boală sau este doar un produs cultural. Faptul că are un statut incert, fiind situată la graniţa dintre tulburările de alimentaţie şi tulburările obsesiv-compulsive, otorexia nu este un concept pur teoretic, ci putem considera că avem de a face cu o manifestare care are o cauzalitate plurifactorială.

Prof. Univ. Dr. Anamaria Ciubară, medic primar psihiatru