Misofonia, „ura față de anumite sunete”, este mult mai frecventă decât s-a crezut

Cei mai mulți dintre noi se pot identifica cu acel sentiment de repulsie intensă, care cutremură coloana vertebrală, atunci când aud pe cineva cum își zgârie unghiile pe o tablă. Dar, pentru unii oameni, astfel de reacții intense la zgomot pot fi declanșate și de sunete mult mai obișnuite, banale.
Această sensibilitate se numește misofonia, iar un nou studiu realizat în Marea Britanie sugerează că mai multe persoane suferă de ea decât se credea până acum.
Sunetele declanșatoare includ lucruri cum ar fi mestecatul, sorbirea, sforăitul și respirația, iar reacțiile pot varia de la iritare ușoară și furie până la suferință care interferează cu viața de zi cu zi. „Sondajul nostru a surprins complexitatea acestei afecțiuni”, a explicat, pentru sciencealert.com, psihologul clinician Jane Gregory, de la Universitatea din Oxford, coautor al noului studiu: „Misofonia este mai mult decât a fi deranjat de anumite sunete, este vorba despre a te simți prins în capcană sau neajutorat atunci când nu poți scăpa de aceste sunete și de a pierde lucruri din această cauză.”
Psihometristul Silia Vitoratou de la King’s College London, împreună cu Gregory și colegii săi, au folosit un algoritm pentru a distribui voluntarii în funcție de sex (inclusiv non-binar), vârstă și etnie într-un mod care să reflecte datele recensământului din Marea Britanie pentru a obține un eșantion reprezentativ de persoane cu vârsta de peste 18 ani.
Cei 772 de voluntari au completat un chestionar despre potențialele sunete declanșatoare și răspunsurile lor emoționale, care a sondat 5 aspecte ale misofoniei: sentimentul de amenințare emoțională, evaluări interne și externe, izbucnirea și impactul. Cercetătorii au intervievat, de asemenea, 26 de persoane care s-au autoidentificat ca având misofonie și 29 de persoane care nu aveau misofonie.
„Prevalența misofoniei în Marea Britanie este de 18,4%”, a constatat echipa, explicând că aceste rezultate sunt reprezentative doar pentru Marea Britanie și pot fi diferite în alte părți ale lumii.
Mestecatul puternic
Multe dintre sunetele care pot declanșa misofonia nu sunt nici ele foarte iubite de populația generală. Mestecatul puternic a declanșat cel mai mult dezgust în rândul respondenților la sondaj, în timp ce multe dintre celelalte sunete au declanșat o iritare generalizată. Dar au existat două diferențe cheie între cei cu misofonie și populația generală.
În primul rând, sentimentele negative față de sunetele care nu sunt agreate de toată lumea au fost mai des însoțite de furie și panică în cazul subsetului de populație mai sensibil. Aceștia au raportat că se simțeau prinși în capcană sau neajutorați și incapabili să scape de zgomot.
„Este vorba despre sentimentul că este ceva în neregulă cu tine pentru modul în care reacționezi la sunete, dar și despre faptul că nu poți face nimic în privința asta”, a spus Gregory. Acest lucru poate duce apoi la vinovăție, rușine, anxietate și retragere.
În cele din urmă, persoanele cu misofonie au fost mai susceptibile de a fi deranjate de sunete precum respirația normală și înghițirea, în timp ce acestea nu au provocat nicio reacție în rândul populației generale.
„Este important faptul că studiul nostru a arătat că 1 din 5 persoane din Marea Britanie se confruntă cu reacții semnificative de misofonie, dar doar o mică parte dintre ele era conștientă de acest termen”, a explicat Vitoratou:”Acest lucru înseamnă că majoritatea persoanelor cu misofonie nu au un nume pentru a descrie ceea ce experimentează”.
Mai puțin de 14 la sută din populația eșantionului cunoștea misofonia înainte de sondaj.
„Poate fi o mare ușurare să afli că nu ești singur, că și alți oameni reacționează în acest fel la sunete. Să afli că există un cuvânt pentru ceea ce experimentezi”, a precizat Gregory.
Noul sondaj al cercetătorilor poate fi un instrument util pentru a-i ajuta și pe alți medici să îi identifice pe cei tulburați de această afecțiune.
„Rezultatele noastre arată că misofonia este o afecțiune relativ comună și sunt necesare cercetări suplimentare pentru a determina în ce moment această afecțiune devine „dezordonată” în ceea ce privește suferința, impactul și nevoia de tratament”, concluzionează cercetătorii.