Speranța: De ce este importantă

De la legăturile slabe care ne leagă unii de alții până la vulnerabilitatea permanentă pe care o împărtășim ca oameni într-o lume haotică, viețile noastre sunt mereu saturate de posibilitatea unei catastrofe. Lucruri rele – adesea lucruri cu adevărat tragice, cum ar fi accidentele, bolile și moartea prematură – li se întâmplă oamenilor în fiecare zi. Știm acest lucru, însă avem sarcina de a găsi modalități de a merge mai departe într-o lume în care nimic nu este garantat, spune Dr. Adam P. Stern, medic psihiatru și profesor asistent de psihiatrie la Harvard Medical School.

Dar cum? În principal, găsim modalități de a opune temerii pericolelor vieții o speranță: un sentiment aspirațional că circumstanțele se pot îmbunătăți, că putem persista, că există cel puțin la fel de mult bine în lume ca și rău.

Ce face speranța pentru noi

Subiectul speranței este un fruct la îndemână pentru cultura pop și chiar pentru politică: Nu cu mult timp în urmă, un președinte american provenea dintr-un oraș numit Hope, iar un altul și-a făcut campanie electorală pe această temă. Dar speranța începe să își dezvăluie valoarea și în studiile științifice. În rândul adulților tineri cu boli cronice, un grad mai mare de speranță este asociat cu o mai bună capacitate de adaptare, bunăstare și implicare în comportamente sănătoase. De asemenea, protejează împotriva depresiei și a sinuciderii. În rândul adolescenților, speranța este legată de sănătate, calitatea vieții, stima de sine și un sentiment de scop. Este un factor esențial pentru dezvoltarea atât a maturității, cât și a rezilienței.

Din fericire, astfel de beneficii se extind și mai târziu în viață, pe măsură ce oportunitățile de calamitate încep să crească. Corpurile noastre ne dezamăgesc. Ne putem confrunta cu eșecurile vieții, cum ar fi pierderea locului de muncă, a relațiilor sau a membrilor familiei. Dacă provocările noastre timpurii sunt atât de des legate de creșterea și dezvoltarea noastră ca adulți sănătoși, viața de mai târziu poate fi privită ca o perioadă de consolidare și de acceptare a propriei persoane, chiar și atunci când corpul fizic se diminuează și circumstanțele se schimbă în rău.

Speranța este un scut și o cale

Speranța poate fi un protector deosebit de puternic împotriva temerii unei boli cronice sau care pune viața în pericol. Nu trebuie să se concentreze pe un leac pentru a fi utilă, deși aceste aspirații sunt seducătoare. Mai degrabă, speranța unei persoane – chiar și atunci când se confruntă cu o boală care probabil îi va pune capăt vieții – poate avea ca scop găsirea bucuriei sau a confortului. Ea poate fi cultivată și concentrată pe atingerea unor etape importante în viață, cum ar fi întâlnirea cu nepoții sau participarea la nunta unui copil. Ea poate fi găsită în momente de seninătate: ce este mulțumirea dacă nu recunoașterea faptului că poate exista ceva bun în viața noastră, chiar și în circumstanțe dificile?

În cele din urmă, speranța poate fi o oportunitate pentru noi de a procesa evenimente care par insurmontabile. Un regres masiv în viață, un accident zdrobitor, o veghe ținută în timpul ultimelor zile ale unei rude în unitatea de terapie intensivă sau chiar ultimele noastre luni de viață cu o boală fatală pot fi momente în care speranța de alinare sau de repriză servește drept cale de trecere de la o etapă la alta.

Capcanele speranței false

Atunci când este întemeiată pe realism, speranța îndeplinește multe funcții pozitive. Cu toate acestea, speranța dincolo de posibil este o rețetă pentru dezamăgire și deziluzie în cele din urmă. Așteptările nerealiste îi pot împiedica pe oameni să îmbrățișeze momentele de confort și bucurie de aici și de acum, în timp ce continuă să privească în depărtare spre un miraj. Concentrarea pe așteptări nerealiste îi poate împiedica, de asemenea, pe oameni să facă alegeri realiste cu privire la subiecte importante, cum ar fi luarea deciziilor medicale. Evaluarea calității vieții și a posibilelor căi spre o moarte bună poate trece uneori în plan secund pentru a face cât mai mult posibil pentru a evita moartea.

Speranța de a spera

Speranța este o componentă esențială a bunăstării noastre. Ce putem face atunci când aceasta pare să fie în criză? În primul rând, putem începe prin a practica recunoștința. Petrecerea câtorva minute în fiecare zi pentru a povesti aspectele pozitive din viața proprie – chiar și cele mai mici, cum ar fi observarea unui moment de seninătate în lumina soarelui sau a endorfinei unei plimbări în pas vioi prin cartier – poate avea un impact enorm. Apoi, putem începe să ne imaginăm în mod activ modalități realiste prin care circumstanțele noastre se pot îmbunătăți. Durerea și disconfortul se diminuează adesea. Chiar și tristețile profunde pot trece cu timpul. În toate aceste cazuri, acțiunea pe care trebuie să o îmbrățișăm este de a alege să fim atenți și deliberat în a promova pozitivitatea, chiar și în fața absenței acesteia.