Oamenii nu-și pierd cheile sau alte lucruri atât de des pe cât cred ei

Nu vă găsiți cheile? V-ați rătăcit ochelarii? Habar nu aveți unde ați parcat mașina? Cu toții pierdem lucruri din când în când. Și cu toții am auzit sfatul standard: Imaginați-vă când ați avut obiectul ultima dată. În ciuda acestei experiențe comune, o nouă cercetare de la Brigham and Women’s Hospital arată că abilitatea noastră de a ne aminti unde și când am văzut ultima dată ceva – memoria noastră spațială și temporală – este surprinzător de bună.

„Este bine cunoscut faptul că avem o memorie de recunoaștere masivă a obiectelor”, spune coautorul studiului, Dr. Jeremy Wolfe, profesor de oftalmologie și radiologie la Harvard Medical School. Cu alte cuvinte, suntem buni la recunoașterea obiectelor pe care le-am mai văzut: „De exemplu, după ce au vizionat 100 de obiecte timp de 2-3 secunde fiecare, observatorii pot distinge acele 100 de imagini vechi de 100 de imagini noi cu o acuratețe mult peste 80%.”

Dar faptul că vă amintiți cum arată cheile dvs. nu vă va ajuta neapărat să le găsiți. „Deseori dorim să știm când și unde am văzut un obiect”, spune Wolfe: „Așa că scopul nostru a fost să măsurăm aceste amintiri spațiale și temporale”.

Într-o serie de experimente, raportate în Current Biology , Wolfe și colegii săi au cerut persoanelor participante la studiu să-și amintească obiecte plasate pe o grilă. Aceștia au vizualizat 300 de obiecte (imagini cu lucruri precum o vază, o rochie de mireasă, pantaloni de camuflaj, un costum de neopren) și au fost rugați să își amintească fiecare dintre ele și unde a fost amplasat pe grilă.

Aproximativ o treime dintre persoane și-au amintit 100 sau mai multe locații, alegând fie pătratul corect de pe grilă, fie unul aflat chiar lângă acesta. O altă treime și-a amintit între 50 și 100, iar restul și-au amintit mai puțin de 50.

Rezultatele ar fi probabil chiar mai bune în lumea reală „pentru că nimeni nu renunță și decide. ”Nu-mi amintesc unde se află nimic”. ”O să ghicesc în acest experiment prostesc”, spune Wolfe.

Ulterior, li s-au arătat elementele pe rând și li s-a cerut să facă clic pe o linie de timp pentru a indica momentul în care le-au văzut. Între 60% și 80% din timp, aceștia au identificat momentul în care au văzut un obiect cu o diferență de 10% față de momentul corect. Este mult mai bine decât cei 40% pe care i-ar fi obținut dacă ar fi ghicit.

Rezultatele se bazează pe cercetările anterioare și ne extind înțelegerea memoriei, spune Wolfe: „Știam că oamenii își pot aminti unde se află anumite lucruri. Cu toate acestea, nimeni nu a încercat să cuantifice această memorie„.

Dar stați puțin: dacă suntem atât de buni la a ne aminti unde și când, de ce ne chinuim atât de mult să localizăm obiectele pierdute? Există șanse să nu o facem. Pur și simplu avem această impresie pentru că avem tendința de a ne concentra asupra eșecurilor și de a trece cu vederea numeroasele victorii.

„Acest studiu ne arată ceva despre modul în care ajungem să știm unde se află sute de lucruri în lumea noastră. Avem tendința de a observa când acest lucru eșuează – „unde sunt cheile mele?” – dar într-o zi normală, reușești să atingi cu succes o memorie masivă în mod regulat”, a explicat Wolfe.

În continuare, cercetătorii intenționează să investigheze dacă memoria spațială și cea temporală sunt corelate – dacă ești bun la una, ești bun și la cealaltă? ”Până acum, „această corelație pare destul de slabă”, spune Wolfe.