Oamenii de știință au găsit o modalitate de a stimula auzul uman în situații zgomotoase

Dacă vă străduiți să țineți pasul cu discuțiile sau conversațiile rapide în încăperi zgomotoase, s-ar putea ca acest lucru să se datoreze unor probleme ale creierului în procesarea schimbărilor rapide ale sunetului. Un nou studiu prezintă o tehnică de antrenament care ar putea ajuta la gestionarea acestei probleme și la creșterea capacității de ascultare.

Cunoscută sub numele de antrenament de discriminare a vitezei, aceasta presupune exersarea modului în care creierul poate face diferența între viteza sunetelor. Și, după cum arată studiul, tehnica ar putea îmbunătăți auzul a milioane de adulți mai în vârstă, ținând cont, desigur, de faptul că abilitatea noastră de a selecta sunetele tinde să scadă pe măsură ce îmbătrânim.

Observarea schimbărilor subtile ale sunetelor se bazează pe capacitatea creierului de a procesa stimulii sonori în timp, numită procesare temporală auditivă. Aceasta nu ne afectează doar înțelegerea vorbirii, ci ne ajută să dăm sens fiecărui sunet care ajunge la urechile noastre.

„Am văzut unele dovezi că aceste deficite de procesare temporală ar putea fi îmbunătățite în modelele animale, dar aceasta este prima dată când am demonstrat acest lucru la oameni”, a declarat, pentru sciencealert.com, Samira Anderson, specialist în neuroștiințe auditive de la Universitatea din Maryland.

Cum s-a desfășurat studiul

În total, 40 de voluntari au efectuat un antrenament de discriminare a ratei ca parte a studiului. Acesta a presupus parcurgerea a nouă sesiuni, fiecare având o durată de 45-60 de minute, în timpul cărora participanților li s-a cerut să facă distincția între seturi de tonuri redate într-o secvență rapidă.

Prin intermediul antrenamentului, aceste persoane au trebuit să sesizeze schimbările de frecvență – identificând ce tonuri dintr-o serie aveau o înălțime mai mare sau mai mică. Teste similare au fost folosite înainte și după pentru a evalua capacitatea fiecărui participant de a distinge schimbările în sunetul pe care îl auzeau.

În comparație cu grupul de control format din 37 de participanți, ale căror sesiuni au implicat un exercițiu mai simplu de detectare a tonurilor, cei care au urmat cursul de discriminare a frecvenței au prezentat o îmbunătățire a capacității lor de a identifica schimbările de ton și viteză audio.

Acest lucru a fost demonstrat în mod constant la participanții tineri și mai în vârstă, inclusiv la participanții mai în vârstă cu un anumit nivel de deficiență auditivă.

În general, scorurile obținute la testele de detecție audio au fost mai bune după procesul de formare decât înainte – unii voluntari mai în vârstă obținând rezultate după formare comparabile cu cele obținute de voluntarii mai tineri înainte de formare.

Rezultatele „demonstrează potențialul antrenamentului auditiv de a restabili parțial procesarea temporală la ascultătorii mai în vârstă și evidențiază rolul funcției cognitive în aceste câștiguri”, scriu cercetătorii în lucrarea lor publicată.

Studii anterioare au explorat, de asemenea, această idee: de exemplu, s-a demonstrat că antrenamentul muzical îmbunătățește capacitățile de procesare temporală la persoanele cu auz normal. Oamenii de știință au văzut, de asemenea, dovezi că creierul păstrează o anumită plasticitate (o capacitate de modificare sau de recablare a conexiunilor sale) până la bătrânețe.

Studiul actual a fost conceput pentru a investiga aceste domenii în continuare, în special pentru a analiza modul în care procesarea temporală auditivă la persoanele tinere și la cele mai în vârstă ar putea fi afectată de aceste tipuri de exerciții de antrenament al ritmului.

Ca întotdeauna, mai sunt multe de făcut, spun cercetătorii. Pentru un studiu de urmărire, cercetătorii doresc să recruteze grupuri suplimentare de persoane pentru a aduna mai multe date despre antrenamentul de discriminare a ritmului și efectele sale potențial pozitive.

De asemenea, echipa dorește să analizeze modul în care solicitările asupra memoriei ar putea modifica impactul acestor exerciții.

„Rezultatele oferă mari speranțe în dezvoltarea unor programe de antrenament auditiv fezabile din punct de vedere clinic, care pot îmbunătăți capacitatea ascultătorilor mai în vârstă de a comunica în situații dificile”, spune cercetătorul principal al proiectului, audiologul Sandra Gordon-Salant, tot de la Universitatea din Maryland.