65 de ani de la moartea medicului Ion T. Niculescu
Medicul Ion T. Niculescu, membru corespondent al Academiei Române, a făcut cercetări privind morfologia şi fiziologia normală şi patologică a sistemului nervos central şi periferic.
S-a născut la 2 ianuarie 1895, la Focşani. Elev al liceului „Unirea” din Focşani, a urmat cursurile medicale în Bucureşti între 1914 şi 1922, an în care a devenit doctor în medicină şi chirurgie. Şi-a desăvârşit pregătirea în medicină timp de încă doi ani la Paris.
Primele lucrări ştiinţifice le-a publicat încă din anii studenţiei, când a fost ales şi preşedinte al „Societăţii Studenţilor în Medicină” şi secretar de redacţie al revistei „Spitalul”, publicaţia acestei societăţi.
La Paris a lucrat în serviciile de Neurologie de la spitalele Salpętričre şi Ivry sub conducerea lui Pierre Marie şi, îndeosebi, a lui Charles Foix, împreună cu care a desfăşurat o activitate ştiinţifică laborioasă, contribuind nu numai la descrierea nucleilor talamici, ci şi la cunoaşterea profundă a altor nuclei mezencefalo-diencefalici, precum şi la studiul anatomo-patologic al encefalitei epidemice. Împreună cu profesorul Charles Foix, a scris lucrarea „Anatomie cerebrale. Les noyaux gris centraux et la region mesencephalo-sous-optique” (1925), care s-a bucurat de reputaţie mondială.
Revenit în ţară, în 1924, a fost asistent la catedra de histologie şi embriologie a Facultăţii de Medicină din Bucureşti, devenind apoi, docent (1928), conferenţiar (1931) şi profesor titular (1936), funcţie pe care a va exercitat-o timp de 21 de ani.
A făcut cercetări privind morfologia şi fiziologia normală şi patologică a sistemului nervos central şi periferic, scriind şi lucrări precum „Sistemul nevralgico-microglial”, „Noţiuni asupra neuronului, fibrei nervoase şi nevrogliei”, „Morfologia sistemului nervos” (1957). În 1958 a întocmit un „Atlas privind aspectele morfologice ale terminaţiilor nervoase viscerale”. De asemenea, a sintetizat peste 20 de lucrări originale în acest domeniu, apărute în ultimii şapte ani ai vieţii sale.
În paralel cu activitatea didactică şi ştiinţifică, Ion Niculescu a lucrat ca medic primar neurolog (din 1929), dând consultaţii la spitalul „Colţea” şi „Spitalul Central de Boli Nervoase şi Mintale” (1940 -1947).
Membru corespondent al Academiei Române, al Societăţii de Neurologie din Paris, membru al Academiei de Medicină din România, laureat al Academiei de Medicină din Paris (Premiul „Saintour”).
A murit la 6 septembrie 1957, la Bucureşti. Ca un omagiu postum, Academia Română a editat în anul 1959, în colaborare cu editura „Masson” din Paris, volumul „Travaux scientifiques”, cuprinzând cea mai mare parte a lucrărilor lui Ion T. Niculescu.
