Datele de expirare a alimentelor nu se bazează pe știință. Ce puteți face în schimb

Epidemia de listeria din Florida a dus până acum la cel puțin un deces, 22 de spitalizări și la retragerea înghețatei de pe piață din ianuarie.

Oamenii se îmbolnăvesc de infecții cu listeria, sau listerioză, în urma consumului de alimente contaminate, carne insuficient gătită sau produse lactate crude sau nepasteurizate. Listeria poate provoca convulsii, comă, avort spontan și malformații congenitale. Și este a treia cauză principală a deceselor cauzate de intoxicații alimentare în SUA.

Evitarea pericolelor alimentare nevăzute este motivul pentru care oamenii verifică adesea datele de pe ambalajele alimentelor. Pe etichete puteți citi: „A se consuma de preferință până la”, „A se consuma până la” , „Garantat proaspăt până la”, „A se congela până la” și chiar și o etichetă „Născut pe” aplicată pe unele beri.

„Oamenii se gândesc la ele ca la datele de expirare sau la data la care un aliment ar trebui să ajungă la gunoi. Dar datele au prea puțin de-a face cu momentul în care alimentele expiră sau devin mai puțin sigure pentru consum. Sunt microbiolog și cercetător în domeniul sănătății publice și am folosit epidemiologia moleculară pentru a studia răspândirea bacteriilor în alimente. Un sistem de datare a produselor bazat mai mult pe știință ar putea face mai ușor pentru oameni să diferențieze alimentele pe care le pot consuma în siguranță de cele care ar putea fi periculoase”, a declarat, pentru sciencealert.com, Jill Roberts, profesor asociat de sănătate globală, University of South Florida

Confuzie costisitoare. Concluziile Prof Jill Roberts

Departamentul pentru Agricultură al Statelor Unite raportează că, în 2020, gospodăria americană medie a cheltuit 12% din venitul său pe alimente. Dar o mulțime de alimente sunt pur și simplu aruncate, deși pot fi consumate în perfectă siguranță.

Centrul de cercetare economică al USDA raportează că aproape 31% din toate alimentele disponibile nu sunt niciodată consumate. Prețurile istoric ridicate ale alimentelor fac ca problema risipei să pară cu atât mai alarmantă.

Sistemul actual de etichetare a alimentelor poate fi de vină pentru o mare parte din risipă. FDA raportează că confuzia consumatorilor cu privire la etichetele de datare a produselor este probabil responsabilă pentru aproximativ 20% din alimentele irosite în casă, ceea ce costă aproximativ 161 de miliarde de dolari pe an.

Este logic să credem că etichetele cu data există din motive de siguranță, deoarece guvernul federal aplică reguli pentru includerea informațiilor nutriționale și despre ingrediente pe etichetele produselor alimentare.

Adoptată în 1938 și modificată continuu de atunci, Legea privind alimentele, medicamentele și produsele cosmetice impune ca etichetele alimentare să informeze consumatorii cu privire la nutriția și ingredientele din alimentele ambalate, inclusiv cantitatea de sare, zahăr și grăsimi pe care le conțin.

Cu toate acestea, datele de pe aceste ambalaje alimentare nu sunt reglementate de Food and Drug Administration. Mai degrabă, ele provin de la producătorii de alimente. Și este posibil ca acestea să nu se bazeze pe știința siguranței alimentare.

De exemplu, un producător de alimente poate chestiona consumatorii în cadrul unui grup de discuție pentru a alege o dată limită de consum care este de șase luni de la producerea produsului, deoarece 60% din grupul de discuție nu a mai plăcut gustul. Producători mai mici ai unui aliment similar ar putea face pe imitatorul și să pună aceeași dată pe produsul lor.

Alimente expirate. Mai multe interpretări

Un grup industrial, Food Marketing Institute and Grocery Manufacturers Association, sugerează membrilor săi să marcheze alimentele cu mențiunea „a se consuma de preferință până la” pentru a indica perioada în care alimentele pot fi consumate în condiții de siguranță, iar „a se consuma până la” pentru a indica momentul în care alimentele devin nesigure.

Dar utilizarea acestor marcaje mai nuanțate este voluntară. Și, deși recomandarea este motivată de dorința de a reduce risipa de alimente, nu este încă clar dacă această schimbare recomandată a avut vreun impact.

Un studiu comun al Harvard Food Law and Policy Clinic și al National Resources Defense Council recomandă eliminarea datelor destinate consumatorilor, invocând potențiala confuzie și risipa.

În schimb, cercetarea sugerează producătorilor și distribuitorilor să folosească datele de „producție” sau de „ambalare”, împreună cu datele de valabilitate, destinate supermarketurilor și altor comercianți cu amănuntul. Datele ar indica comercianților cu amănuntul perioada de timp în care un produs va rămâne de înaltă calitate.

FDA consideră unele produse „alimente potențial periculoase” dacă au caracteristici care permit microbilor să înflorească, cum ar fi umiditatea și o abundență de nutrienți care hrănesc microbii.

Printre aceste alimente se numără puiul, laptele și roșiile feliate, toate acestea fiind asociate cu focare grave de toxiinfecție alimentară. Dar, în prezent, nu există nicio diferență între data de etichetare utilizată pe aceste alimente și cea utilizată pe produsele alimentare mai stabile.

Formula științifică

Formula pentru sugari este singurul produs alimentar cu o dată limită de consum care este atât reglementată de guvern, cât și determinată științific. Aceasta este testată în mod curent în laborator pentru a se detecta contaminarea.

Dar preparatele pentru sugari sunt supuse, de asemenea, unor teste de nutriție pentru a determina cât timp le ia nutrienților – în special proteinelor – să se descompună. Pentru a preveni malnutriția la bebeluși, data limită de consum a formulelor de lapte praf pentru sugari indică momentul în care acestea nu mai sunt nutritive.

Nutrienții din alimente sunt relativ ușor de măsurat. FDA face deja acest lucru în mod regulat. Agenția emite avertismente către producătorii de alimente atunci când conținutul de nutrienți indicat pe etichetele acestora nu corespunde cu ceea ce constată laboratorul FDA.

Studiile microbiene, precum cele la care lucrăm noi, cercetătorii în domeniul siguranței alimentare, reprezintă, de asemenea, o abordare științifică pentru o etichetare semnificativă a datei pe produsele alimentare. În laboratorul nostru, un studiu microbian ar putea presupune să lăsăm un aliment perisabil să se strice și să măsurăm cât de multe bacterii se dezvoltă în el în timp.

Oamenii de știință fac, de asemenea, un alt tip de studiu microbian, urmărind cât timp le ia microbilor, cum ar fi listeria, să se dezvolte până la niveluri periculoase după ce au adăugat în mod intenționat microbii la alimente pentru a observa ce fac, notând detalii precum creșterea cantității de bacterii în timp și când există suficient pentru a provoca boli.

Consumatori pe cont propriu

Determinarea duratei de valabilitate a alimentelor cu ajutorul unor date științifice privind atât nutriția, cât și siguranța acestora ar putea reduce drastic risipa și economisi bani, pe măsură ce alimentele devin mai scumpe.

Dar, în absența unui sistem uniform de datare a alimentelor, consumatorii ar putea să se bazeze pe ochii și pe nasul lor, hotărând să arunce pâinea pufoasă, brânza verde sau punga de salată care miroase urât.

De asemenea, oamenii ar putea fi foarte atenți la datele pentru alimentele mai perisabile, cum ar fi mezelurile, în care microbii se dezvoltă cu ușurință.

Jill Roberts, profesor asociat de sănătate globală, University of South Florida