De ce creează dependență tutunul

Tutunul este o substanță care creează o dependență incredibilă. Studiile au descoperit că fumatul tutunului poate crea dependență la fel de mult ca și heroina și cocaina, dar ce îi face pe oameni să tânjească după o țigară? Și de ce mulți oameni se străduiesc să se lase de fumat în ciuda faptului că sunt conștienți de pericole?
Se pare că răspunsul are de-a face cu faptul că tutunul ne schimbă modul în care funcționează creierul, făcându-ne să ne dorim mai mult, potrivit Administrației americane pentru alimente și medicamente. (FDA).
„Dependența este definită în primul rând ca o pierdere a controlului asupra utilizării unei substanțe și continuarea utilizării în ciuda consecințelor. Odată dezvoltată o dependență de o substanță, oamenii vor experimenta pofte și/sau sevraj atunci când nu o folosesc pentru o anumită perioadă de timp. Tutunul creează dependență deoarece conține nicotină, o substanță psihoactivă cu un potențial ridicat de dependență”, a declarat, pentru LiveScience, Bernard Le Foll, președinte al departamentului de psihiatrie a dependenței din cadrul Departamentului de Psihiatrie al Universității din Toronto.
Atunci când se consumă tutun, nivelul de nicotină din sânge crește și intră în creier
O substanță psihoactivă este o substanță care are un impact asupra modului în care funcționează creierul și care, potrivit Institutului Național de Cancer „provoacă modificări ale dispoziției, conștientizării, gândurilor, sentimentelor sau comportamentului”. Alte exemple de substanțe psihoactive sunt LSD, alcoolul și cofeina.
„Nicotina creează dependență în special atunci când este fumată sau administrată în plămâni, deoarece debutul efectelor asemănătoare stimulentelor se produce foarte rapid pe această cale de administrare”, a declarat David Ledgerwood, psiholog clinician în cadrul Diviziei de cercetare a abuzului de substanțe de la Wayne State University din Detroit, Michigan.
Dependența de nicotină
În timp ce „lovitura” inițială de plăcere de la fumatul unei țigări este resimțită aproape imediat, aceasta dispare, de asemenea, rapid, ceea ce, potrivit lui Ledgerwood, îi determină pe fumători să consume frecvent produse din tutun în încercarea de a obține „aceeași experiență stimulantă”.
Atunci când se consumă tutun, nivelul de nicotină din sânge crește și intră în creier. Odată ajunsă în cerebel, nicotina se atașează și activează receptorii care eliberează dopamina, substanța chimică cerebrală „fericită”, care îi face pe oameni să se simtă bine, potrivit Clinicii Mayo. Drept urmare, creierul fumătorilor ajunge rapid să considere nicotina ca fiind o substanță „de bine” și va tânji după ea în pauzele dintre țigări.
„Fumătorii dependenți au miliarde de receptori în plus față de nefumători”
Fumatul cronic crește numărul de receptori de nicotină din creier, ceea ce explică de ce fumătorii dependenți au „miliarde de acești receptori în plus față de nefumători”, a relatat Clinica Mayo.
Dacă cineva fumează în mod regulat timp de luni și ani de zile, creierul său se va obișnui să aibă nicotină până în punctul în care, în cele din urmă, „are nevoie de nicotină pentru a funcționa bine”, a spus Ledgerwood. În timpul perioadelor în care persoana dependentă nu fumează, aceasta poate prezenta simptome fizice de sevraj până când creierul său se poate adapta la absența nicotinei. Astfel de simptome includ incapacitatea de a se concentra, insomnia, depresia și lipsa poftei de mâncare, potrivit NCI.
„Acest lucru, printre alți factori, explică de ce atât de mulți fumători se luptă să renunțe la acest obicei. Adăugați la acest efect fiziologic faptul că țigările sunt legale, disponibile la orice benzinărie sau magazin din colț, și pot fi în continuare fumate în multe locații diferite, devine incredibil de dificil pentru cineva care dorește să se lase de fumat să facă acest lucru”, a adăugat Ledgerwood.
Fumatul din copilărie
Persoanele care încep să folosească produse din tutun în copilărie sau adolescență pot întâmpina dificultăți deosebite în a renunța la fumat, deoarece expunerea la nicotină poate perturba dezvoltarea creierului, potrivit FDA. Și este ușor pentru tinerii fumători să devină dependenți; studiile de imagistică cerebrală au arătat că, în timp ce sistemele de recompensă din creier se maturizează devreme, centrul de control din cortexul prefrontal se maturizează lent, potrivit unui raport din 2012 publicat inițial în Cold Spring Harbor Perspectives in Medicine. „În comparație cu adulții, adolescenții sunt, în general, mai motivați de recompense, sunt mai puțin reticenți la riscuri și sunt mai ușor de influențat de colegi”, potrivit raportului.
Sunt unele persoane predispuse la dependență?
Dar sunt unele persoane mai predispuse la dependență decât altele? Toată lumea se confruntă cu dificultăți similare atunci când vine vorba de renunțarea la fumat sau pentru unii este relativ ușor să renunțe la fumat?
„Nu cred că oamenii sunt imuni la dependență. Unii oameni ar putea fi mai predispuși la dezvoltarea dependențelor decât alții și, cu siguranță, se pare că expunerea la substanțe care creează dependență la o vârstă mai fragedă îl expune pe individ la un risc mai mare de a dezvolta o dependență”, a explicat Ledgerwood.
Testul Fagerström pentru dependența de nicotină, dezvoltat în 1978 de psihologul suedez Karl-Olov Fagerström, este un chestionar utilizat pentru a determina nivelul de dependență de nicotină al unui individ legat de fumatul țigărilor. Testul a trecut prin mai multe iterații de la introducerea sa, dar rămâne în uz până în prezent, fiind în continuare una dintre principalele modalități de evaluare a dependenței. Printre întrebările din cadrul testului se numără întrebarea când o persoană fumează prima țigară a zilei, câte țigări fumează în fiecare zi și dacă ar fuma chiar dacă ar fi atât de bolnav încât ar fi țintuit la pat.
De ce creează dependență tutunul
Atunci când cineva obține un scor deosebit de mare la acest test, a explicat Ledgerwood, este probabil ca acest lucru să se datoreze mai mult decât simpla dorință a organismului de a avea lovituri frecvente de nicotină. „Pentru mulți oameni care fumează, există factori puternici care contribuie la fumatul lor. Aceste persoane cresc adesea în case în care părinții fumează, iar acest comportament le-a fost modelat.
Țigările sunt încă ușor de procurat în multe locuri și, deși există restricții cu privire la locurile în care se poate fuma, există încă multe oportunități pentru ca oamenii să fumeze în public. De asemenea, există încă multe reprezentări ale fumatului în cultura populară (filme, emisiuni TV) care pot contribui la sentimentul că fumatul este un comportament normal și, eventual, chiar plin de farmec”, a spus Ledgerwood.
Factorii genetici joacă un rol în dependența de nicotină
Mai mult, studiile au arătat că factorii genetici joacă un rol în dependența de nicotină, ceea ce înseamnă că dependența poate fi ereditară, potrivit unei analize din 2010 din revista Current Cardiovascular Risk Reports. Clinica Mayo afirmă că genetica „poate influența modul în care receptorii de pe suprafața celulelor nervoase din creierul dumneavoastră răspund la dozele mari de nicotină livrate de țigări”, ceea ce ar putea însemna că, din cauza moștenirii genetice, odată ce oamenii încep să fumeze, unii sunt mai predispuși decât alții să continue ulterior acest obicei. Potrivit unei cercetări efectuate în 2008 de către Asociația Americană de Psihologie, „cel puțin jumătate din susceptibilitatea unei persoane la dependența de droguri poate fi legată de factori genetici”.
În ciuda numeroaselor riscuri asociate fumatului și deși se crede că acesta contribuie la moartea a 8 milioane de persoane în fiecare an în întreaga lume – inclusiv 1,2 milioane care mor din cauza expunerii la fumatul pasiv – tutunul rămâne disponibil pe scară largă și ușor accesibil.
Cu toate acestea, deși dependența apare rapid, la fel și beneficiile pentru sănătate odată ce o persoană renunță la fumat. Potrivit Clinicii Mayo, la 20 de minute după ce s-a fumat o țigară, ritmul cardiac scade; în 12 ore, nivelurile de monoxid de carbon, un gaz toxic, revin la normal în sânge; în trei luni, funcția pulmonară și circulația se îmbunătățesc; iar după un an, riscul unui atac de cord scade la jumătate.
One thought on “De ce creează dependență tutunul”