Creierul este pregătit să învețe lucruri noi fără ca noi să ne dăm seama

Simpla expunere la lucruri cu care nu suntem familiarizați – obiecte sau specii noi de animale, de exemplu – ne pune în modul de învățare, potrivit unei noi cercetări, și ne face mai pregătiți să învățăm mai târziu despre noul lucru.

Odată ce ne-am întâlnit cu un lucru nou, creierul nostru este capabil să profite de o perioadă de scurtă învățare ulterioară pentru a asimila mai multe cunoștințe despre acesta. Noul studiu ar trebui să îi ajute pe oamenii de știință să înțeleagă acest tip de învățare subconștientă sau învățare latentă.

O mare parte din modul în care percepem diferite lucruri din lume are de-a face cu clasificarea acestora, dar modurile în care învățăm aceste categorii nu sunt adesea explicite. De exemplu, învățăm că „pisică” și „câine” sunt categorii diferite în principal prin expunerea la pisici și câini, mai degrabă decât prin faptul că suntem invitați să stăm jos și să învățăm detaliile specifice.

În acest studiu, cercetătorii au dorit să afle mai multe despre modul în care o astfel de expunere accidentală contribuie la învățarea diferitelor categorii.

„Adesea observăm lucruri noi în lumea reală fără a avea ca scop să învățăm despre ele. Dar am descoperit că simpla expunere la ele face o impresie în mintea noastră și ne determină să fim pregătiți să învățăm despre ele mai târziu „, a explicat, pentru sciencealert.com, psihologul Vladimir Sloutsky de la Ohio State University.

Creierul învață lucruri noi. Cum s-a desfășurat studiul

Echipa a efectuat cinci experimente diferite, la care au participat în total 438 de voluntari adulți. Cercetătorii au folosit un joc pe calculator personalizat pentru a-i expune pe participanți la creaturi fantastice necunoscute, care, în unele cazuri, au fost împărțite în două categorii – categorii asemănătoare pisicilor și câinilor.

În timpul fazei inițiale, participanții au fost instruiți să reacționeze cât mai repede posibil la o creatură care sărea fie la un panou roșu din partea stângă a ecranului, fie la un panou albastru din partea dreaptă. Fără ca participanții să știe, partea în care săreau creaturile era întotdeauna aceeași cu categoria lor și existau câteva tipuri diferite de structuri de categorii.

Deși nimeni nu și-a dat seama de categoriile „secrete” în această fază inițială, din rezultate a reieșit clar că persoanele care fuseseră expuse creaturilor în faza inițială au reușit să învețe mai repede categoriile.

Perioada de învățare explicită

Mai târziu, în cadrul experimentelor, a existat o perioadă de învățare explicită, în care categoriile inventate – „flurps” și „jalets” – au fost dezvăluite celor care au participat. Învățarea a implicat, de asemenea, explicarea modului de a distinge între creaturile din cele două categorii (cozi și mâini de culori diferite, de exemplu).

Voluntarii care au fost expuși în prealabil la imagini cu „flurps” și „jalets” au fost mult mai rapizi în a înțelege diferențele dintre categoriile de creaturi, chiar dacă nu au fost expuși la niciun fel de instrucțiuni de învățare în timpul fazei inițiale.

„Participanții care au fost expuși din timp la creaturi din categoriile A și B au putut să se familiarizeze cu distribuția diferită a caracteristicilor acestora, cum ar fi faptul că creaturile cu cozi albastre tind să aibă mâini maro, iar cele cu cozi portocalii tind să aibă mâini verzi. Apoi, când a venit învățarea explicită, a fost mai ușor să atașezi o etichetă la aceste distribuții și să formezi categoriile „, a explicat psihologul Layla Unger de la Universitatea de Stat din Ohio.

Creierul este pregătit să învețe lucruri noi fără ca noi să ne dăm seama

În experimentul cinci, imaginile din faza inițială au fost însoțite de unul dintre cele două sunete atribuite la întâmplare, iar participanții trebuiau să răspundă la sunet mai degrabă decât la imagine – cu alte cuvinte, nu trebuiau să fie deloc atenți la creatură.

Acei voluntari care au zărit „flurps” și „jalets” în timpul fazei inițiale cu sunete s-au descurcat totuși mai bine în faza de învățare, ceea ce sugerează că o mare parte din ceea ce era absorbit se făcea la nivel subconștient. Simpla expunere a fost suficientă pentru a începe învățarea.

„Expunerea la creaturi i-a lăsat pe participanți cu unele cunoștințe latente, dar nu erau pregătiți să facă diferența între cele două categorii. Nu învățaseră încă, dar erau pregătiți să învețe”, a explicat Unger.

Studiile privind acest tip de învățare latentă sunt rare, iar studiile viitoare ar putea extinde analiza actuală asupra adulților pentru a examina procesul și la sugari și copii.

„A fost foarte dificil să se diagnosticheze când are loc învățarea latent. Dar această cercetare a reușit să facă diferența între învățarea latentă și ceea ce oamenii învață în timpul predării explicite „, a spus Sloutsky.