Cum se chimbă visele noastre pe măsură ce ieșim din pandemie

Mulți oameni au avut coșmaruri și vise înfricoșătoare în timpul pandemiei. În funcție de nivelul de traumă – pierderea unei persoane dragi, munca în domeniul sănătății, în prima linie a unităților de terapie intensivă, visele urâte ar putea fi chinuitoare.

Deirdre Barrett, profesor asistent de psihologie la Harvard Medical School, a adunat visele și coșmarurile de când virusul ne-a închis viața. Specialistul spune că multe dintre viziunile nocturne ale oamenilor s-au învârtit în jurul fricii de moarte, pe măsura amenințărilor reale ale Covid-19.

Barrett continuă să studieze visele din timpul pandemiei. Psihologul a strâns peste 14.000 de vise din cel puțin 76 de țări, dintre care două treimi sunt din Statele Unite. În analiza sa continuă a datelor, psihologul a văzut o schimbare în conținutul viselor noastre de când au început vaccinările și statele și comunitățile locale au început să se redeschidă.

CNN a vorbit cu Barrett despre tipurile de coșmaruri pe care oamenii le-au avut în timpul pandemiei și despre modul în care acestea au evoluat de-a lungul timpului.

CNN: Cum pot visele să ofere informații despre viața noastră în timpul pandemiei?

Deirdre Barrett: Visarea înseamnă doar gândirea într-o stare a creierului cu totul diferită. Există o mulțime de cercetări despre ceea ce se numește ipoteza de consistență a viselor, care a fost destul de bine dovedită: cu cât cineva se gândește mai mult la anumite subiecte în timpul zilei, cu atât vor apărea mai mult în visele lor noaptea.

Dar în starea creierului în care ne aflăm în timpul viselor, zonele vizuale sunt foarte active, zonele care spun povești sunt active și zonele emoționale sunt active, în timp ce zonele verbale și logica sunt mai puțin active decât de obicei.

Ne gândim la toate gândurile și preocupările noastre obișnuite, dar ne gândim la ele în moduri foarte vii, vizuale, narative sau de povestire. Visele pot fi mai emoționale, mai puțin logice, dar conținutul de bază este încă foarte atent.

CNN: De ce ai început să culegi visele din pandemie?

Barrett: Pe lângă munca mea despre vise și modul în care acestea contribuie la creativitate și rezolvarea obiectivă a problemelor, am făcut mai multe studii despre vise în timpul crizelor sau traumelor. Am făcut un sondaj despre vise după 11 septembrie și în Kuweit, în timpul primului război din Golf, atât în ​​timpul ocupației, cât și la scurt timp după aceea. Și am dat peste o arhivă de 500 de vise ale prizonierilor de război dintr-un lagăr de prizonieri naziști din Al Doilea Război Mondial pe care nimeni nu le examinase.

Părea doar că ar fi interesant să vedem cum visele din timpul pandemiei semănau cu crizele trecute. Am lansat un sondaj global pe 23 martie 2020 și au existat câteva coșmaruri pe care le-am văzut de la început în alte părți ale lumii, care au apărut doar în SUA mai târziu.

De exemplu, în Italia, unde virusul a lovit devreme și greu, profesioniștii din domeniul sănătății aveau aceste vise clasice post-traumatice în care cineva murea în fața lor și voiau să-l salveze și nu puteau. În SUA am constatat asta mai târziu, când a început să  crească numărul de cazuri în New York.

Visuri precum „Hopa, nu am masca pe mine” sau „Alți oameni nu își vor purta măștile și sunt în pericol” – le aveau cei din Asia chiar la început. Iar în SUA au început când profesioniștii din domeniul sănătății ne-au spus să începem să purtăm măști.

Am văzut vise foarte asemănătoare peste tot în lume, dar, în cea mai mare parte, momentul s-a potrivit atunci când focarele Covid-19 au fost cele mai grave din acea regiune sau când s-au schimbat liniile directoare către public.

CNN: Cum s-au schimbat visele noastre anul acesta față de 2020?

Barrett: Pe măsură ce lumea a început să se deschidă, au existat unele schimbări destul de mari în proporția viselor pe care oamenii le raportează. Pentru început, am început să văd vise mai pozitive, mai optimiste.

Aceste vise optimiste sunt legate de faptul că oamenii se întorc în societate, în aglomerație, fac o activitate preferată, cum ar fi dansul într-un club de noapte sau participarea la un eveniment sportiv sau participarea la o reuniune de familie.

Astfel de vise erau destul de rare în primele săptămâni ale pandemiei, iar când oamenii visau așa, aveau tendința de a remarca că s-au trezit și au simțit acest val de tristețe. Aveau impresia că visul i-ar fi provocat cu ceva ce nu mai puteau face – de parcă ar fi văzut ceva din trecutul lor care nu se afla în viitorul lor previzibil.

Dar, începând cu jumătatea lunii decembrie a anului 2020, când s-a anunțat că vaccinurile sunt extrem de eficiente și li se acorda aprobarea de urgență, visele pozitive au început să crească.

De asemenea, a fost cu adevărat izbitor faptul că visul ar putea fi același cu cel din lunile anterioare ale pandemiei, dar acum oamenii au spus că s-au trezit fericiți. Visul îi înveselise pentru că simțeau că visul lor prevestea un viitor în care totul avea să meargă bine.

CNN: Ați menționat că femeile au dus greul coșmarurilor în timpul pandemiei. De ce?

Barrett: Când am început studiul asupra viselor pandemice, am prezis o creștere a emoțiilor negative și referințelor la boli, moarte și dureri fizice. Am comparat datele despre vise cu cele colectate într-un timp liniștit, înainte de pandemie.

Ceea ce am constatat a fost că visele pandemice la femei provocau o anxietate de două ori și jumătate mai mare. Cele mai multe erau legate de o boală sau de moarte, asta în comparație cu visele colectate înainte de pandemie.

Dar doar pentru femei au crescut emoțiile negative, cum ar fi tristețea și furia. Erau aproape de două ori mai mari la femei, în timp ce visele bărbaților nu arătau mai multă furie sau tristețe decât înainte.

Am fost puțin surprins când am obținut acest rezultat pentru prima dată, dar când am citit visele mai îndeaproape, am constatat că visele rele despre educația la domiciliu erau aproape toate de la mame, mai degrabă decât de la tați, și au existat multe vise feminine despre cum să ai grijă de copii sau de bolnavi.

O altă categorie de vise, întâlnită tot la femei, a fost legată de anumite părți ale corpului, cum ar fi degetele, mâinile, brațele, degetele de la picioare, picioarele, sânii și organele genitale.

Am crezut că acest lucru ar fi legat de boală, dar de multe ori visul ar fi „că partenerul se uită la această sau la acea parte a corpului”. Și mi-am dat seama că au existat abuzuri domestice și violență sexuală în casă în timpul pandemiei și o creștere a abordărilor sexuale nedorite de la partenerul de viață. Deci, se pare că visele reflectă probleme care pot fi unice sau mai des experimentate de femei.

CNN: Există vreun subiect de vis raportat în timpul pandemiei care continuă?

Barrett: Oamenii au continuat să viseze la măști – este un vis frecvent raportat – dar există o schimbare subtilă. În primele zile, a fost un vis înfricoșător.

„Mi-am uitat masca” sau „Masca mi-a căzut” sau „Masca mea se dezintegrează într-un fel magic” – acestea erau cele mai frecvente vise, adică cele legate de mască, cam jumătate. Cealaltă jumătate a fost legată de: „Sunt în preajma altor oameni care nu au mască”, „Nu o poartă corect” sau „Masca lor are găuri în ea”.

În acele vise despre mască, visătorul se panica și se lupta să se îndepărteze mai mult de oameni, deoarece se temea să nu ia Covid-19. Cu siguranță, frica a fost principala emoție.

Cu toate acestea, la începutul toamnei trecute, în loc să fie frica de contaminare, atunci când cineva visa că nu poartă mască, era rușinea sau jena socială că „Ce vor crede oamenii despre mine că nu port mască? „

Acești oameni cad într-o metaforă de vis mai tradițională a rușinii sociale, când visează că sunt într-un mall și își dau seama brusc că și-au uitat hainele. Chiar mi se pare că aceste vise despre mască au înlocuit temporar visul „gol în public” pe care îl au mulți oameni. Aceasta a fost o schimbare cu adevărat interesantă și voi fi curios să văd cât durează.

CNN: Pe baza cunoștințelor tale despre traume și coșmaruri, ce te aștepți să se întâmple cu visele pandemice?

Barrett: Ceea ce știm este că atunci când oamenii au experimentat același eveniment traumatic, mulți vor visa la asta la scurt timp după ce se întâmplă. Apoi, dacă te uiți la media grupului, aceasta scade în timp și visele despre eveniment dispar doar pentru mai mult de jumătate din oameni.

După 11 septembrie, oamenii care au avut cele mai grave coșmaruri au fost cei care au fost în clădire și abia au ieșit, primii care au răspuns  intervenției și oameni care au lucrat suficient de aproape pentru a vedea scene înfiorătoare. Multe dintre cele mai rele coșmaruri în timpul pandemiei au fost raportate de asistenții medicali și doctori din prima linie.

Aș spune că vor fi oameni care vor avea o lungă luptă cu coșmarurile, și aici mă refer la cei care au avut experiență în ceea ce privește moartea, cei care sunt vulnerabili din punct de vedere fiziologic la anxietate, stres și traumă, și cei care au avut traume anterioare.