O tânără cu dizabilităţi poate să cânte la harpă cu ajutorul privirii

O tânără cu dizabilităţi poate să cânte la harpă cu ajutorul privirii

Pe o scenă din Atena, Alexandra Kerlidou, în vârstă de 21 de ani, umple atmosfera cu sunete de harpă pe care le produce cu ajutorul privirii, îndreptată spre ecranul unui computer.

Tânăra, care suferă de paralizie cerebrală, din cauza căreia nu poate să vorbească sau să îşi folosească mâinile, cântă la „Eyeharp”, un program digital controlat prin privire, ce permite persoanelor cu dizabilităţi să redea muzică, ceva ce nu a crezut niciodată că va fi posibil.

 „M-am simţit ciudat, nu mi-am imaginat niciodată aşa ceva”, a descris Alexandra, cu ajutorul unui program de computer pentru generarea vorbirii, momentul în care a testat „Eyeharp” pentru prima dată, în locuinţa ei din Lesbos, alături de creatorul Zacharias Vamvakousis.

Informatician şi muzician, Vamvakousis a fost inspirat să creeze acest program după ce un prieten al său, muzician, a fost rănit într-un accident de motocicletă, cu puţin timp înaintea unui concert pe care trebuiau să-l susţină împreună.

„Îniţial, nu era clar dacă el va putea să îşi mişte braţele, mâinile, şi dacă o să mai poată să cânte”, a povestit Vamvakousis despre prietenul său, care cânta la liră cretană. „A fost un şoc pentru mine şi mi-am dat seama că este nevoie de acest gen de tehnologie”, a adăugat el.

Ochiul zăboveşte asupra fiecărei note muzicale

Tehnologia digitală de urmărire a privirii, utilizată pe scară largă în industria jocurilor pe computer, în domeniul securităţii şi în medicină, monitorizează mişcările ochilor pentru a îndeplini comenzi. Ochiul zăboveşte asupra fiecărei note muzicale distanţată de celelalte pe o roată de pe ecran şi, în medie, poate reda trei până la patru note pe secundă. Programul poate să „cânte” la 25 de instrumente muzicale.

Vamvakousis a declarat că „n-ar fi niciodată posibil să se interpreteze muzică în timp real dacă acest lucru nu s-ar realiza în mod digital”, tehnologia preluând „acţiunea reală de atingere a unei corzi”.

Programul necesită disciplină şi concentrare, a adăugat el, deoarece interpretul trebuie să îşi controleze mişcările ochilor, pentru a nu-şi îndrepta prea repede privirea spre următoarea notă.

Elevii săi sunt încântaţi când îşi pot auzi rezultatele eforturilor. „Majoritatea copiilor încep cu sunetul tobei, doar pentru a face zgomot, doar pentru a interacţiona cu mediul”, a spus Vamvakousis, care a predat programul în şcoli pentru persoane cu nevoi speciale din Barcelona, unde a studiat. Potrivit inventatorului, peste 2.000 de persoane au descărcat programul.

Din cauza pandemiei, el oferă în prezent lecţii online, mai ales copiilor cu paralizie cerebrală, însă programul este conceput, de asemenea, şi pentru persoanele cu distrofie musculară, cu membre amputate, tetraplegie sau leziuni ale măduvei spinării.

„Am plâns, mama ei la fel”, a declarat tatăl Alexandrei Kerlidou, Anastasios, după ce fiica sa a cântat prima oară la „Eyeharp”. Alexandra, care doreşte să lucreze în domeniul programării calculatoarelor după ce termină şcoala, preferă melodiile populare greceşti şi pianul. „Când sunt tristă sau fericită, pun muzică”, a spus ea, adăugând că nu şi-ar putea imagina viaţa fără aceasta.

Stefan Predescu

Stefan Predescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *