Medic rezident anul 2, Institutul Regional de Oncologie din Iași, specializarea Anestezie și Terapie Intensivă, dr. Vlad Simian spune că cea mai mare influență în viață a oamenilor sunt oamenii.

„Dacă ar fi să mă raportez la copilărie, niciodată nu m-am visat a fi medic. Cu siguranță în loc de cărți, în minte, îmi era o minge mare de fotbal, iar în inimă dorința de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Așa că mă vedeam ori preot, ori fotbalist. Oricum le îmbinam la meciurile echipei de fotbal favorite, când inima îmi duduia de emoție, iar gândul de rugăciune! (pentru victorie!)

Derulăm caseta … anul 4, la sfârșitul unui stagiu teoretic fad, asistentul de grupă a întrebat cine ar dori să meargă în sala de operație. Am răspuns afirmativ, nu din dorința de a viziona actul anestezic, ci pentru a cunoaște cel mai măreț lucru al medicinei, actul chirugical. Inițial, faza de inducție: funcție respiratorie abolită – stare incompatibilă cu viața, intubație reușită – pacient stabil. Procesul chirugical în desfășurare.

Monitorul alarmează brusc prezența unei bradicardii, care inevitabil avansa către un stop cardio-circulator.

Doi pacienți (unul pe masa de operație, altul în picioare privind apneic cele ce se petrec). În gândul meu un mare urlet „Să vină un meeedic!”. Anestezistul, cu un calm de invidiat: „1 mg de Atropină!”. Iată, că revenim la frecvența normală. După cum bine știți, cea mai mare influență în viață a oamenilor sunt oamenii. Acela a fost momentul în care am conștientizat că balanța, ce are pe un taler viața, iar pe celălalt taler moartea, o reprezintă anestezia și terapia intensivă, specialitatea ce menține un echilibru desăvârșit între acestea două.

Astăzi, pot spune cu tărie că aceasta specialitate mi-a convertit frica în putere și curaj. Pentru că, pe lângă o minte care trebuie să stăpânească destoinic informațiile teoretice, te mai învață că, cele mai bune decizii se iau cu calm, calm care va avea impact și asupra echipei cu care lucrezi (pentru că în ATI nu se lucrează niciodată singur). Alături de acestea ar mai trebui adăugat faptul că rapiditatea deciziilor este prioritară și asta deoarece „timpul pare că nu are răbdare”.

Ceea ce dă culoare actului medical, în aproape toate domeniile, este rata de succes.

În ceea ce privește terapia intensivă, după tot efortul depus în tratarea bolnavilor, rata de reușită rămâne destul de mică. Nu e de mirare că uneori secția capătă aspecte de îngrijiri paliative. Acest fapt ne obligă la abordarea unei atitudini holistice, unde procesul de vindecare are în vedere întreaga ființă: corp, minte, spirit și emoție.

Nu de fiecare dată cu succes, atât datorită empatiei scăzute față de bolnavi, cât și datorită numărului redus de personal secundar asociat îngrijirii pacienților. Acest aspect din păcate se simte tot mai mult în România, tot procesul fiind îngreunat în cele mai multe spitale de lipsa adaptării tehnologice la procesul medical de calitate, dublat de o disponibilitate scăzută a medicației.

Concluzionând, e de subliniat faptul că până a ajunge la ideea de a alege ATI-ul, am avut cu siguranță diverse trăiri, ce mă plasau mai aproape, sau mai departe de diverse specialități.

Medicina este frumoasă, tocmai prin vastitatea și variabilitatea ei, ce îți permite să te situezi în diferite ipostaze. Eu? Ei bine piesa de puzzle s-a potrivit în dreptul ATI-ului, căci toate specialitățile mult plăcute în facultate s-au intersectat în totalitate aici. Așadar, la cârma vasului ești tu, apele-s învolburate, norii pregătiți de furtună. Cheia? Să rămâi la suprafață!”, a scris dr. Vlad Simian pe pagina Federaţiei Asociaţiilor Studenţilor în Medicină din România, la rubrica „Young Doctors of Romania”.