Dr. Ioan-Alexandru Mirea: „Starea de sănătate perfectă nu există”

Medic rezident în anul I la Spitalul Clinic de Psihiatrie ”Prof. Dr. Alexandru Obregia” București, Specializarea Psihiatrie, dr. Ioan-Alexandru Mirea spune că orice tânăr din sistemul medical românesc trebuie să aibă răbdare în tot și cu toți și în răbdarea sa, să ajute la însănătoșirea unor concepte.
Am ales medicina într-o necunoștință de cauză specifică adolescenței și am sperat să găsesc în școala de medicină împlinirile personale și profesionale pe care, oarecum ironic, încă nu le aveam conturate la acel moment. Oricum nimeni nu le are conturate de la început, pornim în orb într-o carieră pe care, de la un punct, o luăm ca atare și renunțăm la a ne mai pune acele întrebări esențiale.
Am avut de-a lungul celor șase ani de facultate câteva momente de pură revelație, dar nu suficient de multe, încât să îmi ofer certitudinea că medicina este calea mea cea dreaptă.
Nu vreau să învinovățesc școala de medicină, cadrele universitare sau (așa cum este la modă) sistemul, fie el educațional sau medical. Vina este în parte și a noastră, iar dacă nu putem schimba atât de simplu și rapid ce este în jurul nostru, putem între timp, în cadrul procesului lent de schimbare sistemică, să ne schimbăm atitudinea. Trăim într-o societate plină de drepturi și golită de obligații, în care orice factor extern nouă devine o slugă al cărei unic scop este bunăstarea noastră. Într-adevăr, facultatea nu iluminează o mintea ce dorește să doarmă pe întuneric, pentru că iluminarea aceasta provoacă disconfort și impune atitudini proactive.
Nici acum, după un an de pregătire în rezidențiat, nu știu dacă medicina este calea mea sau dacă a fost vreodată, doar că merg pe acest drum întrucât îmi satisface suficient de multe nevoi. Am vrut să renunț, de multe ori, dar nu din slăbiciune sau frustrare, ci dintr-o dorință de autodepășire a propriei condiții, nefiind mulțumit „doar” cu medicina. Soluția a fost una, în aparență, evidentă. Am umplut goluri, am redefinit valori și concepte personale prin alte activități: voluntariat, reprezentare, artă, practică în spital și multe altele. Performanța nu a fost scopul, ci liniștirea unor demoni ai autosuficienței care mă terorizau constant, demoni care dispar prin proactivitate și implicare.
În ultimii câțiva ani de facultate am făcut tot ce putea face un student din dragoste pentru o specialitate medicală: practică, stagii de pregătire în afara țării, cercetare, articole, workshop-uri, gărzi. Timp de 2 ani, am văzut o singură direcție profesională, anume în direcția Radiologiei și a Imagisticii Medicale. Cea mai importantă revelație a avut loc cu 2-3 luni înainte de susținerea examenului de Rezidențiat, când am realizat că am fracturat și înstrăinat două compartimente pe care le vedeam până în acel moment ca fiind distincte: satisfacția profesională și satisfacția personală. Așadar, am decis că Psihiatria ar fi cea mai bună variantă pentru a împăca (cu mici compromisuri) ambele tipuri de satisfacție și am ales-o bazându-mă doar pe „gut feeling” și nu am greșit.
Psihiatria este tot ce vreau eu să fie, chiar și cu neajunsurile externe ale eternului sistem disfuncțional și bolnav. Specialitatea noastră, oricare ar fi ea, indiferent de țară, indiferent de context: politic, educațional, cultural, social, poate fi tot ce alegem noi să fie. Aceasta ar fi viziunea mea idealistă și romantică, de multe ori nerealistă, poate ignorantă pe alocuri, dar suficient de stabilă pentru a duce o viață dezirabilă. Nu îndemn la acceptare tacită a neregulilor, îndemn orice tânăr din sistemul medical românesc să aibă răbdare în tot și cu toți și în răbdarea sa, să ajute la însănătoșirea unor concepte, precum: respectul, înțelegerea, compasiunea, empatia, profesionalismul și lista poate să continue. Așa cum starea de sănătate perfectă nu există, nici conceptele acestea în forma lor ideală nu pot fi atinse, dar dacă scopul medicinei este de a tinde spre sănătatea perfectă, scopul nostru ar fi să tindem spre aceste idealuri, oricât de îmbolnăvite ne-ar părea acum”, a scris dr. Ioan-Alexandru Mirea pe pagina Federaţiei Asociaţiilor Studenţilor în Medicină din România, la rubrica „Young Doctors of Romania”.