Dr. Lucian Burlea. Sănătatea și echilibrul afectiv al familiei sunt motive de a rămâne acasă, cu gândul la cei dragi

Poate intreaga societate era pe o directie greșită sau, poate, doar unii mergeam pe drumuri gresite… Asa ma gandesc acum, in aceasta solitudine, impusa de situatie. Cred ca unii, sau doar unii, se pierdusera in meandrele si capcanele unei societati hulpave si fara reperele. Dominanta de a avea o viata mai buna, din punct de vedere profesional si finaciar, a fost falimentara bunastarii spirituale si afective!

Cred ca ne uitam in zari si ne faceam proiectii indepartate, uitand de cele mai multe ori de valorile reale, pe care este normal sa ne concentram, si anume familia si iubirea fata de copii si fata de parinti, cei care, realmente, ne pretuiesc si ne iubesc, cei carora, realmente, le pasa!

Aceasta dominanta a ecranat relatii interumane, chiar de prietenie, relatii in care unii, chiar credeau…Imi spunea o colega pe care o pretuiesc mult, o vorba: „Mai, Luci, stii care este dusmanul binelui? Prea mult binele!”

De multe ori, uitandu-ma in jurul meu, am inteles ca binele, in acceptiunea unora, este atat de material, raporatandu-se la lucruri, incat pierd esenta vietii: fericirea reala, venita din aspecte simple, din dragostea fata de semeni, din zambetul descumpanitor,  izvorat din revelatia tradarii , din faptele sincere de omenie , din dragostea pentru tot ce-i creat de Dumnezeu si pentru cuvantul lui.

„La inceput a fost cuvantul.” Cuvantul Lui! Iar, la sfarsit, va fi tot cuvantul Lui! Dupa o perioada de exteriorizare a trairilor personale, a venit vremea gandirii , regandirii , reorganizarii vietii si trairilor in intimitatea sufletului….

În aceasta noapte si-n urmatorele zile sarbatorim un moment important al crestinatatii, Invierea Domnului Iisus Hristos, o sarbatoare luminata. Poate este momentul sa ne intorcem acasa, la cei dragi si sa recitim/ sa recitam, sa interpretam , sa aplicam fiecare, dupa cum ne este felul, imboldul minunatei poezii  „Invata de la toate”, a lui Rudyard Kipling…

„ … Învaţă de la vulturi, când umerii ţi-s grei,

Şi du-te la furnică şi vezi povara ei.

Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea,

Învaţă de la oaie să ai blândeţea sa,

Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor,

Învață de la toate că totu-i trecător…

Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,

Să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci!”

Eu, personal, voi sta acasa cu mama mea, cu toata dragostea, deschiderea si linistea sufleteasca si o voi tine de mana, asa cum m-a tinut si ea pe mine o viata intreaga, vom ciocni un ou si vom trimite ganduri frumoase de iubire catre tatal meu si catre cei dragi care au plecat, catre sora mea, dar si catre cei care ne iubesc si ii iubim si inca ne bucuram unii de altii in acest minunat si divin dar, numit VIATA !

Va doresc sarbatori linistite, cu mult, mult, bine si cu multa iubire si va mai doresc, ceea ce imi doresc si mie, ca Dumnezeu sa ne lumineze mintile, inimile si caile, intr- o viata normala, izvor si sursa continua a realei fericiri!

Doamne, ajuta-ne!

Dr. Lucian Burlea – fondatorul Institutului de Psihiatrie Socola, Sef Lucrari UMF „Gr. T. Popa” Iasi