S-a operat singur de apendicită! Povestea uluitoare a medicului rus care s-a îmbolnăvit în Antarctica

Medicul care a însoțit cea de-a șasea expediție sovietică din Antarctica a făcut un lucru absolut de neînchipuit: s-a operat singur de apendicită!

Era anul 1960, iar Leonid Rogozov, care pe atunci avea 27 de ani, pleca plin de entuziasm în cea de-a șasea expediție sovietică din Antarctica. Era, de altfel, singurul medic profesionist al echipei.

La câteva săptămâni de expediție, chirurgul în vârstă de 27 de ani a observat că prezintă câteva dintre semnele clare de apendicită: febră, slăbiciune, grețuri și dureri semnificative în abdomenul inferior drept.

A început să ia medicamente, dar, cum situația nu se îmbunătățea, a înțeles că intervențiachirurgicală este singura lui șansă.

Disperat, departe de casă și de orice fel de spital, a notat în jurnalul zilnic stările prin care a trecut:

„Noaptea trecută nu am dormit deloc. Durerea este de neînchipuit, o furtună de zapadă îmi biciuiește sufletul și plâng fără oprire”.

Iar Antarctica nu este locul ideal pentru auto-chirurgie. Zilele au trecut, iarna a devenit tot mai aspră și marea a înghețat. Rogozov nu mai avea nicio speranță să se întoarcă la civilizație pentru tratament. Singura lui opțiune era să efectueze o apendicectomie asupra lui.

Pentru Rogozov, intervenția ar fi fost una simplă în condiții normale. Dar în Antarctica, lucrurile stau cu totul altfel.

„Încă nu există simptome evidente că perforația este iminentă”, a scris el în jurnal. „Dar un sentiment opresiv al prefacerii se blochează peste mine… Asta este… Trebuie să mă gândesc la singura cale posibilă: să mă descurc singur. Este aproape imposibil… dar nu pot să mă arunc în brațele morții și să renunț”.

Într-un final, medicul s-a hotărât. El a recrutat trei dintre colegi pentru a-l ajuta: unul a ținut oglinda și a reglat lampa, unul i-a înmânat ustensilele chirurgicale, iar unul a acționat ca o rezervă în cazul în care oricare dintre ceilalți ar fi cedat.

Rogozov le-a explicat, de asemenea, cum se administrează epinefrina în cazul în care și-ar fi pierdut cunștința.

La ora 2 dimineața, pe 1 mai 1961 – după și-a făcut anestezie locală – Rogozov și-a făcut prima incizie pe abdomen, de 10-12 centimetri. După aproximativ 30 de minute, medicului i s-a făcut rău. Pe parcursul intervenției, a trebuit să ia pauze regulate, dar a perseverat.

“Am lucrat fără mănuși. Vedeam foarte greu. Oglinda mă ajuta, dar mă și încurca – la urma urmei, arata lucrurile invers. Am lucrat mai mult pe pipăite. Sângerarea era puternică, dar nu m-am grăbit – am încercat să lucrez prudent. În timp ce deschideam peritoneul, am tăiat cecumul din greșeală și am fost nevoit să-l cos… Eram tot mai slăbit, iar capul începea să se învârtă. La fiecare patru-cinci minute, luam o pauză de 20-25 de secunde. În sfârșit, l-am văzut, blestematul de apendice! Îngrozit, am remarcat pata neagră de la baza sa. Asta însemna că o singură zi dacă mai amânam operația, probabil ar fi plesnit. În cel mai prost moment, când îndepărtam apendicele, am simțit că-mi stă inima și că mâinile mi s-au înmuiat. M-am gândit că povestea se va termina rău. Tot ce trebuia să mai fac era să îndepărtez apendicele… Apoi am realizat că, practic, eram salvat”, a povestit Rogozov, într-o scrisoare trimisă familiei.

Operația a avut succes, iar după 2 săptămâni Leonid Rogozov s-a însănătoșit total. El a murit pe 21 septembrie 2000, în Sankt Petersburg, Rusia, la vârsta de 66 de ani, de cancer la plămâni!