Anorexia-o boală mondenă. Tulburările de alimentație

În ziare şi reviste, la televizor, pe stradă şi în parc, pe reţelele de socializare şi pe scara blocului, peste tot se vorbeşte despre cure de slăbire şi despre siluetă. Persoanele adulte pot ignora aceste mesaje, însă cei mici vor înţelege că a fi slab este cea mai importantă calitate a vieţii.

shop.libertatea.ro

O mare parte din vină aparţine mass-media, care promovează celebrităţile foarte slabe şi care prin mesajele transmise impune nişte standarde culturale despre greutatea ideală. Foarte mulţi nutriţionişti s-au focusat pe diverse diete, astfel încât în mediile elevate relaţia cu mâncarea a devenit nenaturală, bazată pe numărarea caloriilor.

Presa din toată lumea, inclusiv cea din ţară noastră, a anunţat, în luna septembrie 2006, faptul că la două reuniuni majore din lumea modei, cea de la Madrid şi cea de la Londra, va fi categoric interzis accesul pe podium a aşa-numitelor manechine size-0 (cu Indicele de Masă Corporală (IMC) <17,5). Această hotărâre fără precedent a fost luată în urma recomandării medicilor şi a protestelor organizaţiilor de protecţie a consumatorilor. Avertismentul a fost lansat în urma creşterii îngrijorătoare a cazurilor de anorexie mentală.

 Definiţia OMS: Anorexia mentală este afecţiunea caracterizată prin pierderea deliberată în greutate, tulburări de imagine corporală şi o tulburare endocrină generalizată, care include axul hipotalamo-hipofizo-gonadal, care determină întârzierea menarhei sau amenoree secundară .

farmec.ro - Livrăm frumusețe!

Anorexia nervoasă este considerată a treia boală cronică a adolescentelor. Un număr mai mare de cazuri este întâlnit la elevele din internate (1-2%), la studente (3,5%) şi la corpul de balerine (7%). Prevalenţa este de 1/1.000 de femei între 13-25 de ani, ajungând la un maximum de 1/200 la grupa de vârstă 14-18 ani. Există puţine date cu privire la frecvenţa acestei tulburări la sexul masculin. Această tulburare este mai frecventă în SUA, Canada, Europa de Vest, Japonia, Australia şi Africa de Sud.

Criteriile de diagnostic:

elefant.ro

A. Refuzul de a menţine greutatea corporală la, sau deasupra unei greutăţi normale minime pentru etatea şi înălţimea sa (de exemplu, pierdere în greutate ducând la menţinerea greutăţii corporale la mai puţin de 85 % din cea expectată, sau imposibilitatea de a câştiga în greutate în perioada de creştere, ducând la o greutate corporală sub 85% faţă de cea expectată).

B. Frica intensă de a nu lua în greutate şi de a deveni gras (ă), chiar dacă este subponderal (ă).

C. Perturbarea modului în care o persoană îşi percepe şi trăieşte greutatea sau forma corpului, nedatorată influenţei greutăţii sau conformației corporale asupra autoevaluării sau negarea seriozităţii problemei greutăţii corporale actuale scăzute.

D. La femeile postmenarhice, amenoree, adică absenţa a cel puţin trei cicluri menstruale consecutive.

Diagnosticul de anorexie mentală în funcţie de IMC (greutatea în kg, împărţită la pătratul înălţimii în metri): ÎN ANOREXIE, VALOAREA IMC ESTE MAI MICĂ SAU EGALĂ CU 17,5!

În timp, pe baza noilor descoperiri atât la nivel molecular cât şi psihologic au fost emise mai multe teorii privind fiziopatologia acestei boli: teorii biologice, teorii psihanalitice, teorii cognitive. În realitate este o mixtură a tuturor factorilor menţionaţi. Teoria cognitivă explică cel mai bine modul în care această boală are capacitatea de a se autointreține.

Există două tipuri de anorexie nervoasă:

  • Tipul restrictiv. În cursul episodului de anorexie, persoana nu s-a angajat regulat într-un comportament de purgare (adică, vărsături autoprovocate sau abuz de laxative, diuretice sau clisme).
  • Tipul de mâncat excesiv/purgare. În cursul episodului actual de anorexie nervoasă, persoana se angajează în mod regulat într-un comportament de mâncat excesiv sau de purgare.

Au fost identificate o serie de trăsături psihologice atât pentru adolescentul anorexic, cât şi pentru familiile acestora. Aceste trăsături au făcut posibilă abordarea complexă a terapiei.

Caracteristicile psihologice ale anorexicului:

O personalitate cu trăsături obsesionale, perfecţioniste, inflexibile, este considerată a fi un factor de risc pentru tipul restrictiv de anorexie nervoasă. Aceşti copii se străduiesc să facă totul perfect, fără greşeală, conform standardelor auto-impuse sau impuse de părinţi.

Persoanele cu anorexie au frecvent o dorinţa de a plăcea celorlalţi şi de a evita situaţiile stresante.

Un studiu a arătat că 40% dintre fetele de 9-10 ani, care au încercat să slăbească, au făcut-o la îndemnul mamei. Adolescentul anorexic, nu numai că ar putea urma cu religiozitate reguli externe, dar ar putea să-şi facă propriile reguli stricte, cum ar fi să consume doar cantităţi mici de mâncare la fiecare masă. Adolescentele cu anorexie tind să fie mai timide şi mai retrase. La adolescentul cu anorexie apar tulburări de indentitate, eşec de separare sau de individualizare, cu teama de a creşte şi încercări maladaptative de a controla totul.

Caracteristicile familiei adolescentului anorexic:

Mamele adolescentelor anorexice tind să fie supraimplicate în viaţa copilului sau să exercite un control excesiv, în timp ce tatăl ar putea să fie mai degrabă foarte critic sau prea distant. Aceşti părinţi nu reuşesc să-şi considere copilul ca fiind o individualitate, cu propriile drepturi, şi se aşteaptă ca acesta să îmbunătăţească prestigiul familliei.

Familiile anorexicilor tind să acorde o mare importantă alimentaţiei, greutăţii şi mâncării. Exprimarea emoţiilor, în special a celor negative, tinde să fie descurajată în interiorul acestor familii. Anorexia este, de asemenea, mai frecventă la persoanele cu un istoric familial de anorexie. Abuzul de alcool la părinţii copiilor anorexici nu este rar, existând şi o creştere a conştientizării abuzului sexual asupra copiilor cu tulburări ale comportamentului alimentar, circa 35% dintre aceştia fiind molestați. În familiile copiilor bulimici, rata divorţurilor este crescută, spre deosebire de familiile adolescenţilor anorexici, unde rata divorţurilor este asemănătoare cu cea din populaţia generală.

Simptomatologia anorexiei este foarte bogată: dispoziţie depresivă, sentimente de vinovăţie, autostima scăzută, izolare socială, sentimente de inadecvare, iritabilitate, insomnii, labilitate emoţională, preocupare cu gânduri despre mâncare, emacierea, hipotensiune arterială, hipotermie, căderea părului, unghiilor, tegumente descuamate, lanugo, parotidomegalie, eroziuni dentare, căluşuri vicioase la nivelul degetelor, anemie normocromă, normocitară, afectarea funcţiei renale (secundar deshidratării cronice şi hipokalemiei), probleme cardiovasculare (hipotensiune arterială severă, aritmii), probleme dentare şi osteoporoză (secundar, nivelului scăzut al calciului ingerat şi absorbit, secreției scăzute de estrogeni şi secreției crescute de cortizol). La toate acestea se adaugă un important dezechilibru paraclinic, cu afectarea tuturor constantelor biologice uzuale.

Obiectivele tratamentului anorexiei sunt următoarele:

  • Determinarea pacientei să obţină o greutate în limite normale, corespunzând unui indice al masei corporale, IMC 19-24,9;
  • Câştigarea insight-ului asupra comportamentului alimentar şi înţelegerea cauzelor care-l fac să persiste;
  • Educaţia pacientei asupra alimentaţiei normale şi eliminarea falselor mituri despre alimente şi alimentaţie;
  • Eliminarea comportamentelor periculoase de menţinere a greutăţii ca: abuzul de diuretice, laxative, vărsăturile autoinduse, dietele extrem de stricte;
  • Abordarea terapeutică a altor probleme care pot întreţine şi agrava tulburările alimentare;
  • Ajutarea pacientului să-şi schimbe modul de viaţă. ;

Atingerea acestor obiective presupune o colaborare strânsă între medicul psihiatru, psiholog şi familia pacientului. Pe lângă medicaţia psihiatrică, terapia completă presupune şi terapie cognitiv-comportamentală (individuală sau de grup), stabilirea unui comportament alimentar normal, Terapia familială -metodă Maudsley.

Realimentarea trebuie făcută cu deosebită atenţie. Numărul de calorii/zi trebuie administrat începând de la 1.500 de calorii, apoi creşterea treptată la 2.000-3.000 de calorii, divizate în 4-6 mese/zi.

Evoluţia anorexiei mentale este variabilă. Unele persoane îşi revin complet după un singur episod, altele prezintă o fluctuaţie continuă de creştere în greutate, urmată de scăderi în greutate, iar altele prezintă o deteriorare continuă de-a lungul anilor, care poate duce la o mortalitate de 10%.

Prof. univ. dr. Anamaria Ciubară, medic primar psihiatru

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *