STUDIU. „Sosurile din comerț sunt soluţii chimice!”

Asociația Pro Consumatori (fostă Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România – APC România, înfiinţată în anul 1990), organizaţie de utilitate publică, membră a Organizației Europene a Consumatorilor, a analizat conţinutul a 155 de sosuri vândute în marile structuri comerciale, iar rezultatele sunt îngrijorătoare.

Experții APC au analizat conţinutul a 31 sosuri de maioneză, 33 sosuri de roşii, 20 sosuri de soia, 7 sosuri de usturoi şi 64 de alte tipuri de sosuri și au constatat că toate aceste sosuri sunt pline de aditivi care, în cazul unui consum constant și pe termen lung, duc la apariția unor afecțiuni medicale grave.

Specialiștii spun că cei mai mulţi aditivi alimentari sunt substanţe chimice fără echivalent în natură, care se adaugă în alimente pentru a modifica caracteristicile psihosenzoriale ale produselor (gust, miros, culoare, aromă, consistenţă), respectiv pentru a prelungi durata de păstrare a alimentelor.

Ce sosuri mâncăm

  • Sos de usturoi cu 1% usturoi deshidratat şi 7 substanţe chimice!
  • Sos barbeque cu aromă de afumatură şi 10 linguriţe de zahăr!
  • Sos pentru grătar cu aromă de fum şi 8 linguriţe de zahăr!
  • Sos de peşte cu o pătrime sare!
  • Sos de maioneză cu 11 aditivi alimentari!
  • Un sfert din sosurile de maioneză analizate conţin câte 7 substanţe chimice!
  • 8 din 10 sosuri de maioneză conţin între 5 şi 11 substanţe chimice!
  • Sos de maioneză cu 0,1% praf de gălbenuş de ou!
  • Gălbenuşul de ou din sosurile de maioneză nu depăşeşte 5%!
  • 7 din 10 sosuri de maioneză conţin EDTA!
  • Sos salată cu aromă de iaurt şi EDTA!
  • Sos mexican cu aromă de fum şi extract de drojdie!
  • Sos Taco Salsa cu soluţie de dezgheţat şosele!
  • Sos de ciuperci cu extract de ciuperci, extract de legume şi arome!
  • Sos ţigănesc cu zaharinat de sodiu, îndulcitor sintetic de 500 de ori mai dulce decât zahărul!
  • Sos vânătoresc cu pulbere de praz!
  • Sos cu aromă de hrean şi zaharinat de sodiu!
  • Sos Andalouse cu aromă de ardei şi 1% praf de ou!
  • Sos iute cu aromă de ardei iute şi conservanţi!
  • Un sfert din sosurile de roşii nu conţin aditivi alimentari!
  • 8 din 10 tipuri de ketchup sunt realizate din pastă de tomate!
  • Ketchup cu aromă de tomate, sucraloză şi conservanţi!
  • Sos de roşii cu monoglutamat de sodiu şi sare de lămâie!
  • Jumătate din ketchup-urile/sosurile de roşii analizate conţin câte 2 tipuri de conservanţi!
  • 2 din 10 tipuri de ketchup conţin câte 6 aditivi alimentari!
  • Sosurile de soia sunt soluţii de saramură cu gust de soia!
  • Jumătate din sosurile de soia analizate conţin între 16,5% şi 22,3% sare!
  • Sos de soia cu 10 linguriţe de zahăr!
  • Sos de soia cu proteină hidrolizată din soia!
  • Sos de soia cu 3 potenţiatori de gust şi aromă!

În sosurile analizate, s-au identificat următorii aditivi:

E 102 – Tartrazină este un colorant sintetic. A fost interzis în SUA, Norvegia, Austria pentru că a fost considerat răspunzător de agravarea astmului, de producerea de iritații la nivelul pielii și de distrugerea ADN-ului.

E 133 – Albastru briliant este un colorant albastru care poate provoca alergii la persoanele cu astm moderat.

E 150a – Caramel simplu este cel mai utilizat colorant artificial și poate provoca hiperactivitate şi probleme gastrointestinale. Consumul lui nu este recomandat copiilor hiperactivi.

E 150c – Caramel amoniacal este un colorant maroniu obținut prin arderea zahărului în prezența amoniacului. Este susceptibil de declanșarea unor alergii. De asemenea, distruge Vitamina B6 din organism.

E 150d – Caramel cu sulfit de amoniu poate provoca probleme intestinale după ingestia unor cantităţi mari.

E 200 – Acid sorbic este un conservant obținut dintr-un gaz iritant, toxic, incolor denumit keten. Poate produce reacții alergice la nivelul pielii și tulburări respiratorii.

Substanțe mutagene pentru celulele sângelui uman

E 202 – Sorbat de potasiu, conservant. Este un aditiv ce irită pielea, ochii şi mucoasele. Poate fi genotoxic și mutagen pentru celulele sângelui uman.

E 211 – Benzoat de sodiu este un conservant cu acțiune antibacteriană și antifungică în mediul acid. Asupra acestuia planează suspiciuni cu privire la generarea unor alergii. Benzoatul de sodiu în reacție cu acidul ascorbic, generează benzen, substanță toxică cancerigenă. În câteva sosuri, cei doi aditivi se regăsesc împreună!

E 223 – Metabisulfit de sodiu, conservant, poate provoca reacții alergice la persoanele sensibile la sulfiți, incluzând reacții respiratorii la astmatici, șoc anafilactic sau altfel de reacții alergice la persoanele sensibile. Doza zilnică acceptabilă este de până la 0.7 mg per kg de masă corporală.

Cei mici nu pot metaboliza anumite substanțe

E 270 – Acidul lactic este folosit ca stabilizator și conservant. Poate produce reacţii alergice ca mâncărimi, inflamarea limbii şi a mucoaselor, respiraţie greoaie, secreţii nazale, favorizează subţierea smalţului dentar şi apariţia cariilor, poate irita mucoasele sistemului digestiv producând diverse afecţiuni digestive. Alimentele ce conțin E 270 nu trebuie consumate de copiii mici pentru că ei nu deţin echipamentul enzimatic necesar metabolizării acestuia.

E 300 – Acidul ascorbic este un agent antioxidant obținut din glucoză și care, în cantități mari, poate produce diaree, atacă smalțul dinților și duce la formarea calculilor la rinichi.

E 320 – Butilhidroxianisol (BHA) este un aditiv alimentar folosit ca antioxidant. Poate provoca alergii şi stări de somnolenţă. Poate induce sindromul de hiperactivitate (ADHD), este carcinogen şi cu efecte estrogenice.

E 321 – Butilhidroxitoluen (BHT) este un aditiv alimentar folosit ca antioxidant. Poate provoca alergii şi stări de somnolenţă. Poate induce sindromul de hiperactivitate (ADHD), este carcinogen şi cu efecte estrogenice.

Folosirea anumitor aditivi, strict interzisă în alimentele destinate copiilor

E 330 – Acid citric este un compus organic, cristalin, fără culoare, care aparține clasei de acizi carboxidici și este folosit ca acidifiant. Poate provoca dureri abdominale și poate ataca smalțul dinților. Nu trebuie consumate alimente ce conțin acid citric de către cei care au afecțiuni cardiovasculare sau renale, afecțiuni ale aparatului digestiv și diaree.

E 385 – EDTA este un aditiv folosit pentru menţinerea culorii. Studiile arată că acest aditiv alimentar poate induce modificări metabolice, dezechilibre privind mineralele, inhibă enzimele, generează tulburări gastrointestinale şi crampe musculare, poate da reacţii alergice. Este interzisă folosirea acestuia în alimentele destinate copiilor.

E 412 – Guma de guar este un agent de îngroșare. Poate provoca alergii.

E 415 – Guma de xantan este produsă prin fermentarea glucozei, sucrozei sau lactozei de bacteria Xanthomonas campestris. Poate provoca balonare, flatulență, diaree, crampe abdominale și scăderea glicemiei.

În reacție cu alte substanțe, aditivii își măresc potențialul toxic

E 509 – Clorura de calciu se obține din calcar, prin reacție cu acidul clorhidric, sau ca produs secundar la obținerea sodei. Cea mai largă utilizare, în ultimii și viitorii ani, a clorurii de calciu vizează prevenirea formării gheții și îndepărtarea acesteia de pe șosele. Acumularea (clorurii) de calciu în organism (hipercalcemie) determină o serie de reacții, printre care: gust calcaros în gură, dureri de stomac, bufeuri, greață și vărsături, lipsa apetitului, sete extremă, dureri osoase, aritmie, pietre la rinichi, comă.

E 621 – Monoglutamatul de sodiu poate produce dureri de cap, slăbiciune.

E 627 – Guanilat disodic sau guanilat de sodiu este un corector de gust, care nu este sigur pentru copii; trebuie evitat de către persoanele cu astm și gută.

E 631 – Inozinat disodic este un corector de gust obținut din carne sau pește, poate declanșa reacții alergice.

Îndulcitorii conțin substanțe ce se regasesc în pesticide

E 950 – Acesulfam de potasiu este un îndulcitor sintetic care are o putere de îndulcire de 200 de ori mai mare decât zahărul, lipsit de calorii și asupra căruia există suspiciuni privind declanșarea unor afecțiuni identice cu ale aspartamului.

E 954 – Zaharina/zaharinat de sodiu este un îndulcitor artificial care este de 300-500 de ori mai dulce decât zahărul. E954 este folosit foarte des în combinaţie cu alţi îndulcitori pentru a ascunde defectele acestora (gust, stabilitate etc.). Se foloseşte foarte des în combinaţie cu ciclamatul şi cu aspartamul în produsele “light”.

E 955 – Sucraloza este un edulcorant chimic de sinteză, care are o putere de îndulcire de 600 de ori mai mare decât zahărul, de două ori mai mare decât zaharina şi de patru ori mai mare decât cea a aspartamului. În compoziţia sucralozei există o substanţă numită clorină, care se regăseşte şi în compoziţia pesticidelor de tip DDT, a dezinfectanţilor şi a unor tipuri de plastic. Având în vedere acest lucru, cercetătorii îşi pun mari semne de întrebare legate de siguranţa acestui aditiv. Moleculele de clorină scad fertilitatea şi au efecte neurotoxice.  Sucraloza afectează timusul, organul care este responsabil cu sistemul imunitar. Consumul ridicat de sucraloză duce la atacuri de panică, stări de agitaţie, dureri musculare. Poate declanșa o serie de afecțiuni medicale, cum ar fi: boala Alzheimer, boala Parkinson, boala Basedow-Graves, epilepsie, scleroză multiplă, diabet și depresie.

Ce spun specialiștii despre sosurile din comerț

  • Dumitru Bălan, nutriţionist:

„De câte ori nu ţi s-a întâmplat să te opreşti la raionul cu sosuri de muştar sau de roşii pentru a le adăuga rapid în coşul tău de cumpărături? Dacă se întâmplă deseori acest lucru, atunci îţi recomand să citeşti cu atenţie următoarele clarificări, fiind convins că ulterior vei fi mult mai atent în momentul în care vei fi pus în situaţia de a alege cele mai sănătoase alimente pentru familia ta. În primul rând, să începem cu sosul de muştar.

Muştarul este unul dintre condimentele cele mai valoroase

În esenţă, muştarul este unul dintre condimentele cele mai valoroase, făcând parte din aceeaşi clasă cu broccoliul şi înglobând numeroşi nutrienţi precum calciul, magneziul, fosforul şi potasiul, vitamina A, vitamina C, acidul folic sau Vitamina K. Cu alte cuvinte, acest condiment are o încărcătură densă, fiind un aliat de nădejde al organismului nostru în lupta acestuia împotriva cancerului, psoriazisului, diabetului, afecţiunilor cardiovasculare sau respiratorii. Încorporând acest condiment în dieta familiei, vom avea parte numai de beneficii, putând să îl adăugăm destul de uşor în sosurile de maioneză preparate în casele noastre.

De ce te sfătuiesc să nu cumperi sosul de maioneză de pe rafturile magazinelor? Răspunsul este foarte simplu, putând să îţi spun cu toată certitudinea că un produs ambalat şi pasteurizat nu conţine prea mulţi micronutrienţi activi. Practic, efectul terapeutic al muştarului se anihilează instantaneu de procesul pasteurizării sau de prezenţa unor ingrediente nesănătoase precum zahărul, uleiurile vegetale bogate în acizi graşi Omega 6, oţetul, amidonul sau uleiul de porumb modificat genetic, îndulcitorii sau sarea iodată.

Sosul de maioneză din comerț, nerecomandat în alimentația copiilor

Sosul de maioneză ambalat şi distribuit în lanţurile magazinelor este un aliment caloric, dar foarte acid, astfel încât să împiedice dezvoltarea bacteriilor şi pentru a nu ridica semne de întrebare în privinţa siguranţei alimentare, dar cum suntem interesaţi în primul rând să punem pe masa copiilor noştri numai alimentele vii, atunci cred că prima opţiune pe care o avem ar fi să ne reorientăm în direcţia consumării sosului de maioneză pregătit în casele noastre. Cert este că sosul de muştar aflat pe rafturile magazinelor şi consumat în mod regulat va aşeza un strat consistent de ţesut adipos în zona abdominală, crescând pe termen lung riscul apariţiei diabetului sau afecţiunilor cardiovasculare.

Potrivit Harvard School of Public Health, excesul de grăsimi saturate poate duce în timp la blocarea arterelor, constituind în acelaşi timp un factor de risc pentru creşterea incidenţei afecţiunilor cardiovasculare, acestea reprezentând în acest moment prima cauză a decesului la nivel mondial. Cu alte cuvinte, cred că ai putea înlocui sosul de maioneză cu condimentele aflate în starea lor naturală, astfel încât să te bucuri cu adevărat de toate beneficiile oferite. Iar dacă îţi doreşti să consumi un sos de maioneză sănătos, atunci ai putea oricând să îl prepari în casa ta, având nevoie numai de un ulei de măsline bun, un gălbenuş, sucul proaspăt stors al unei lămâi şi foarte puţină sare de mare sau de Himalaya.

Sosurile de roşii comercializat, plin de ingrediente nesănătoase

E adevărat că nu se va păstra cu lunile în frigider, însă pe partea cealaltă acest sos natural nu va alimenta boala cronică în tine. Până la urmă, vorbim numai şi numai despre alegerile noastre, însă ar fi de preferat să le luăm ţinând cont şi de interesul celor de acasă. Un alt sos aflat la mare căutare este sosul de roşii, regăsindu-se în mai toate chiflele restaurantelor de tip fast-food. Dacă acest sos ar fi conţinut numai pulpă de tomate, un ulei sănătos şi câteva condimente, atunci nu aş fi putut să mă împotrivesc în privinţa încorporării sosului de roşii în dieta noastră, însă procesarea intensă a acestui aliment nu îl face deloc atractiv pentru papilele mele gustative.

Prezenţa zahărului, coloranţilor, aromelor, agenţilor de îngroşare sau a porumbului modificat genetic constituie argumente foarte serioase care ar trebui să îndepărteze consumatorii români de sosurile de roşii comercializate pe piaţa noastră. În zadar obţinem licopenul, un antioxidant important regăsit în roşia tradiţională, dacă efectul acestuia este anihilat complet de prezenţa celorlaltor ingrediente nesănătoase.

Gustul nu ar trebui să primeze în faţa sănătăţii

De aceea, mă voi opri numai la recomandarea sosului de roşii pregătit în casă, fiind de departe şi cea mai sănătoasă alegere. Îmi dau seama că este foarte uşor să cazi în capcana gustului oferit pe tavă de către comercianţii care abuzează la propriu de slăbiciunea ta pentru trioul nociv „zahăr-sare-oţet”, dar atât timp cât acţionezi precum un consumator informat, atunci boicotul tău va reuşi în cele din urmă să îndepărteze de pe rafturi aceste sosuri ambalate, sperând ca în cele din urmă să văd rafturile magazinelor pline cu acele alimente care sunt şi cele mai eficiente medicamente”.

  • Conf. univ. dr. Costel Stanciu, preşedinte APC

„Sosurile realizate după reţete tradiționale au foarte puține ingrediente în comun cu sosurile realizate în sistem industrial. Sosurile din comerţ, în marea lor majoritate, sunt realizate din apă, cantităţi infime de ingrediente naturale, uleiuri vegetale, extracte vegetale, proteine vegetale şi animale, amidonuri, acid citric, conservanți, coloranţi, EDTA și arome.

Aromele artificiale sunt un amestec de substanţe chimice

Aromele sintetice sunt nelipsite din sosurile industriale, în cele mai multe cazuri, acestea apar menţionate pe etichetă cu denumirea generică de arome. Aromele artificiale nu sunt altceva decât un amestec de substanţe chimice folosite pentru a imprima produsului respectiv aroma ingredientului principal, care se foloseşte într-o cantitate infimă.

Dintre aromele artificiale regăsite în sosurile analizate menţionăm: aromă de afumatură, aromă de fum, aromă de paprika, aromă de tomate, aromă de iaurt, aromă ardei iute etc. La majoritatea sosurilor industriale întâlnim şi ingrediente sub forma de extract, respectiv de pudră/praf, cum ar fi: extract de anșoa, extract de drojdie, extracte de legume, extract de ciuperci, praf de usturoi, pudră de paprika, praf de ceapă, pulbere de praz etc.

Nerecomandate în alimentația copiilor, a femeilor însărcinate și a persoanelor cu probleme grave de sănătate.

Cei care încă mai au dubii în ceea ce priveşte impactul unor sosuri industriale asupra sănătăţii lor, ar trebui să găsească un răspuns la întrebarea despre cât de sănătos poate fi un sos pe eticheta căruia apare menţiunea „După deschidere se păstrează la frigider şi se consumă în maxim 3 luni”. Având în vedere compoziția predominant chimică a acestor produse nu recomand folosirea lor în alimentația destinată copiilor, femeilor însărcinate și a persoanelor cu probleme grave de sănătate. Alegerea unui anumit sos nu este un lucru aşa de greu, dacă încercăm să înţelegem importanţa acestuia pentru anumite feluri de mâncare. Sosurile pentru mâncăruri sunt precum „cireaşa de pe tort”!”

  • Prof. univ. dr. Ion Schileru – ASE București:

„Calitatea ingredientelor care compun un sos, cantitățile și raporturile cantitative ale acestor componente, tehnologia de preparare și alți factori determină calitatea alimentară a unui sos: valoarea energetică, cantitățile elementelor nutriționale de bază (lipide, glucide, proteine), cantitățile componentelor riscante (grăsimi saturate, zahăr, sare), alte componente cu impact nutrițional relevant (fibre alimentare, vitamine, minerale).

Este necesara conștientizarea impactului major a ingredientelor din sosuri asupra sănătății

Un sumar de opinii menite să așeze sub semnul rațiunii relațiile dintre consumatori și categoria sosurilor, segment culinar considerat până nu demult complementar și de importanță secundară, are în vedere necesitatea conștientizării impactului major pe care acestea le pot avea pentru sănătate, atunci când sunt tratate ușor.

Un prim sfat se referă la reconsiderarea nevoii de a prepara sosuri proaspete, atunci când avem nevoie de ele. Sosurile industriale sunt, ca toate alimentele industriale, proiectate să pară proaspete cât mai mult timp (prospețimea durează în mod natural un timp limitat!). Dacă se optează pentru cumpărarea lor, este  imperios necesar să se citească informațiile de pe ambalaje; dacă nu se înțeleg aceste informații, este răspunderea și obligația fiecăruia să se informeze.

După deschidere, recipientele trebuie păstrate la rece

Păstrarea la rece a recipientelor deschise constituie o măsură practică mai mult decât necesară; trebuie știut că sosurile din recipientele deschise, lăsate prea mult timp neconsumate trebuie aruncate (pierderea este cu mult inferioară daunelor pe care le poate genera consumarea unui produs alterat). O ultimă opinie este legată de paradoxul: bun, dar periculos! Adăugarea de aditivi potențiatori de gust, chiar când este declarată și, mai mult, chiar când oferă informații corecte, nu reduce cu nimic efectele deosebit de periculoase pe care le generează.

Este omește sa fim atrași de delicii periculoase. Dar trebuie să fim responsabili!

Dependența de produsele care conțin acești aditivi poate merge până la alcătuirea unei diete care cuprinde aproape exclusiv obsesivul aliment, declanșând o cascadă de efecte, deseori fără șanse de redresare. Este omenește să simțim atracție pentru alimentele foarte gustoase, despre care știm că sunt dăunătoare.

Dar este uman să fim responsabili: să consumăm aceste periculoase delicii în cantități mici! Și rar! Se impune atenționarea asupra daunelor economice pe care multe din sosurile moderne, și foarte scumpe, le provoacă celor ce devin fanii unor produse denaturate major prin includerea unei cantități mari de apă în compoziție și de ingrediente lipsite de valoare alimentară. Se folosește excesiv făina de grâu, acolo unde ar trebui să fie făină de muștar, se folosesc excesiv coloranți toxici. Se folosesc foarte mulți conservanți pentru a menține cât mai mult timp iluzia nealterabilității produselor din recipientele deschise și păstrate impropriu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *