Comportamentele toxice ale părinților și efectele asupra viitorilor adulți. Un articol de Liliana Luca, psiholog clinician

A fi un „părinte bun” este unul dintre cele mai greu de definit concepte. Abordarea și comportamentul părinților își pun în mod cert amprenta asupra personalității copilului. În acest articol voi vorbi, însă, despre comportamentele toxice ale părinților ce pot avea efecte de lungă durată asupra viitorilor adulți, prin prisma dezvăluirilor personale ale unor adolescenți și adulți tineri.

În acest sens este nevoie să deosebim copiii pur și simplu nerecunoscători față de parinții lor, de cei ce au fost victimele unei influențe parentale toxice.
Există o delimitare foarte vagă între greșeli firești, umane, și comportamente recurente.
„Μ-am simțit  neauzit, neiubit sau nevăzut și  neînțeles când am încercat să îmi dezvolt personalitatea. Nu știu cum să am încredere în cei din jur, am sentimentul că nu sunt bun de nimic. Așa m-am simțit pe tot parcursul vieții. Sufăr din cauza  dezvoltării mele emoționale precare”.
Aceste trăiri pot fi consecințele unor comprtamente parentale precum:

1. „Trebuia să îi știu de frică, dar totuși are pretenția să îl iubesc. Mă certa fără rost și apoi mă copleșea cu atenție, grijă, sau chiar cu dovezi de iubire ce păreau reale”.Copiii învățați astfel trăiesc în frica constantă că își vor supăra părinții, astfel acționând doar în scopul satisfacerii acestora, fără a avea o opinie personală.

2.„Îmi spune că pot să-i împărtășesc tot. Și eu să nu fiu surprins dacă nu mă ia în serios. Insistă asupra dorinței ei (mama) de a ști ce se întâmplă în viața mea, dar  când îi mărturisesc incidente precum certuri cu prietenii sau suferințe personale mă ironizează”. Acești copiii vor crește crezând că problemele lor nu sunt importante sau demne de luat în serios, în același timp distanțându-se de părinții lor.

3. „Trebuie să mă comport ca un adult, dar totuși nu am drepturi”. În acest caz, părinții atribuie copiilor lor anumite obligații și insistă în executarea acestora în modul dorit, dar nu sunt deschiși asupra dorințelor copiilor. De exemplu: „Pentru că eu sunt fratele mai mare trebuie să am grijă de frații mei mici, dar nu îmi este permis să ies în oraș cu prietenii până la o oră mai târzie. De multe ori,  sunt nevoit să mint pentru a putea face lucrurile firești pe care mi le doresc, precum să merg la petreceri sau în excursii cu prietenii”.

4. „Mereu am auzit <<Nu ești buna de nimic, așa că nici nu te obosi să încerci să te schimbi>>. Mereu face  comentarii cu privire la aspectul meu fizic, ca apoi să mă ia în derâdere în momentul în care încerc să îmi îmbunătățesc starea sau să fac eforturi să schimb ceva la mine”. Părinții  își doresc controlul asupra copiilor lor, contribuind astfel la scăderea graduală a stimei de sine

5. „Mi-au spus să am încredere în ei, dar ei îmi invadeaza spațiul privat”. Acest tip de comportament al unor părinți determină copilul și, concomitent, viitorul adult de a se ascunde și de a fi extrem de reținut cu privire la implicarea părinților în viața sa. Fapte precum citirea conversațiile private de pe rețelele sociale, investigarea tuturor sertarelor sau „inspecțiile generale” vor distruge ideea de spațiu personal al unui copil.

În concluzie, repercursiunile unor comportamente toxice recurente pot dezechilibra dezvoltarea firească și independent a unui viitor adult, ce va confunda mai târziu limitele dintre grijă și implicare, control și abuz emoțional.

Liliana Luca, Psiholog Drd, Psihoterapeut

Absolventă a Facultăţii de Psihologie şi Stiinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii „Al.I.Cuza” Iași, cu un master în Psihologie Clinică,  doctorand la Facultatea de Medicină și Farmacie- Universitatea „Dunărea de Jos” Galați,  Liliana Luca este psiholog clinician, psihoterapeut, la Institutul de Psihiatrie „Socola” Iași. Are competenţă profesională în domeniul expertizei psihologice judiciare, a urmat cursuri de formare în Psihoterapie Integrativă, cursuri postuniversitare de psihologie aplicată în justiţie și bioetică. A participat cu lucrări stiinţifice la conferinţe şi congrese naţionale şi internaţionale de psihiatrie, psihoterapie şi dermatologie.