Despre frustrare, această „boală” care ne otrăvește viața

Frustrarea este o stare afectivă negativă, care însoţeşte activitatea cotidiană a fiecăruia dintre noi. Însă, problema adevărată nu este dată de acest sentiment, ci de acţiunile care pot deriva din el.

Evoluţia societăţii contemporane a dus, mai în glumă, mai în serios, la evoluţia unei zicale româneşti: “Să moară şi capra vecinului”.

În prima etapă, această zicală a trecut prin stadiul “să moară numai capra vecinului”, pentru ca, ulterior, să ajungă în faza: “Să moară vecinul şi să-i luăm capra”.Această “evoluţie” este cauzată, în primul rând, de modificările existente în dinamica valorilor din societatea contemporană. Structura socială actuală se bazează foarte mult pe valorizarea individului şi a imaginii acestuia. Scara de valori este într-o dinamică continuă, iar raportarea la aceasta poate duce, în foarte multe cazuri, la sentimentul de frustrare.

Frustrarea este starea afectivă negativă, care apare atunci când nu reuşeşti să-ți îndeplineşti dorinţele. În funcţie de intensitatea frustrării şi de trăsăturile personale, reacţionezi prin supărare, anxietate, depresie, îngrijorare etc. Cea mai des întâlnită exteriorizare a sentimentului de frustrare este agresivitatea. De foarte multe ori, sesizăm reacţii inadecvate ale persoanelor din jurul nostru. Astfel, îi vedem pe unii oameni din jurul nostru acţionând violent asupra unor obiecte care nu funcţionează corect sau care nu răspund aşteptărilor. Spargerea unui telefon, aruncarea unui obiect electrocasnic pe geam sau bârfirea unui coleg nu reprezintă altceva decât proiectarea propriilor nemulţumiri asupra altora.

Reprimarea frustrării poate să ducă la instalarea depresiei. Prin urmare, nici exprimarea liberă, nici reprimarea frustrării nu au efecte benefice. Soluţia pentru a fi în deplină armonie cu tine însuţi şi cu persoanele din anturaj este autoeducația, pentru a creşte astfel toleranţă la frustrare. Toleranţa la frustrare este ca un muşchi care trebuie antrenat permanent. Ca atare, în rutina cotidiană, trebuie să ţii cont de câteva elemente:

• Nu eşti centrul universului, iar părerile şi gusturile tale ţin strict de personalitatea şi de educaţia ta;

• Dacă nu-ţi atingi întotdeauna obiectivele, nu este cel mai grav lucru care ţi se poate întâmpla;

• Viaţa şi fericirea ta nu depind de ceea ce îți doreşti şi nu obţii imediat;

• Ia o pauză, priveşte totul în perspectivă, fă haz de necaz.

Prof. Univ. Dr. Anamaria Ciubară, medic primar psihiatru

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *