Telefonul de lângă pat poate îngreuna somnul chiar dacă nu îl folosim
Pe fondul unei atenții tot mai mari acordate utilizării excesive a smartphone-urilor și funcțiilor de socializare care creează dependență, oamenii își redefinesc relația cu gadgeturile pentru a-și îmbunătăți bunăstarea. Specialiștii în somn spun că păstrarea unei distanțe între persoană și telefon poate ajuta la odihna de noapte, dar că, uneori, e mai ușor de zis decât de făcut.
Smartphone-ul și somnul: datele cercetărilor
Cercetările arată că folosirea telefonului târziu în noapte reduce timpul de somn al adolescenților. Nu doar ei se confruntă cu dificultăți: aproximativ 62% dintre adulții sub 30 de ani au declarat că utilizarea smartphone-urilor le afectează cantitatea de somn, potrivit unui raport din septembrie al Centrului de Cercetare Pew.
Telefonul în pat: obiceiuri, lumină albastră și conținut stimulant
Oamenii nu își țin telefoanele doar în dormitoare, ci le folosesc și sub pături. Participanții la un studiu din 2022, publicat în Personal and Ubiquitous Computing, au petrecut 42% din timpul din pat folosind smartphone-urile înainte de a adormi. Acest comportament a fost asociat cu o calitate scăzută a somnului.
Unii oameni folosesc telefonul pe post de ceas deșteptător sau ca mijloc de a fi contactați în caz de urgență, iar alții îl țin în cameră din obișnuință, a declarat pentru CNN Kristin Szuhany, psiholog clinician specializat în terapia cognitiv-comportamentală pentru insomnie (CBT-I) la NYU Langone Health din New York.
Lumina albastră emisă de ecrane poate perturba ritmul circadian al organismului, care îl pregătește în mod natural pentru somn noaptea. Telefoanele oferă filtre pentru limitarea acestei luminozități, dar activarea lor nu previne efectele negative ale folosirii smartphone-ului la culcare, au spus experții.
„De multe ori, ceea ce facem pe telefoane ne menține creierul mai activ“, a spus Szuhany. Ea a adăugat că conținutul stimulant poate îngreuna relaxarea suficient de mult timp pentru a adormi atunci când ne dorim.
Prezența telefonului în cameră și notificările din timpul nopții
Chiar și atunci când nu este folosit, telefonul aflat în apropiere poate îngreuna somnul, a declarat Jamie Zeitzer, profesor de psihiatrie și științe comportamentale la Universitatea Stanford și codirector al Centrului pentru Somn și Științe Circadiene al universității. Notificările, ca și anticiparea lor, pot declanșa treziri care perturbă somnul în mijlocul nopții.
„Nu cred că a avea telefonul în cameră este neapărat rău, cu excepția faptului că pentru mulți oameni este o tentație prea puternică“, a spus Zeitzer.
Controlul stimulilor: dormitorul rezervat somnului
Psihologii specializați în somn, precum Szuhany, le prezintă adesea pacienților tehnica numită „controlul stimulilor“, pentru a-i ajuta să doarmă mai bine. Scopul este „de a reduce semnalele care ne mențin creierul și corpul treaz“, a spus Szuhany.
Rezervarea dormitorului pentru somn și sex întărește asocierea dintre minte și activitățile desfășurate în acel loc, a explicat ea. Scoaterea telefonului din cameră, în orice moment al zilei, sau evitarea folosirii lui în pat poate consolida asocierea că a fi în dormitor înseamnă că e timpul de somn.
Studiul din 2018: o săptămână fără telefon în dormitor
Într-un studiu din 2018, publicat în Computers in Human Behavior, cercetătorii au cerut unui grup de participanți să-și lase telefoanele în afara dormitoarelor timp de o săptămână.
Trei din patru participanți au raportat că adorm mai repede și că au avut un somn de calitate mai bună. Ei au mai spus că au avut mai puțină anxietate și o stare generală de bine mai bună. Studiul a avut efecte și asupra relațiilor: în absența telefoanelor, participanții singuri au petrecut timp reflectând asupra prietenilor și familiei, iar alții au spus că au vorbit mai mult cu partenerii înainte de culcare.
Nicola Hughes, autoarea principală a studiului, a comparat prezența unui telefon în cameră cu o atenție divizată: chiar și atunci când persoana face altceva, o parte a minții rămâne concentrată pe telefon. „Dacă pui o barieră între voi, întrerupi cumva acel impuls“, a spus Hughes, strateg creativ și psiholog pozitiv care studiază bunăstarea umană optimă.
Telefonul în dormitor în caz de urgență
În anumite circumstanțe, păstrarea telefonului în apropiere este o preocupare rezonabilă. Zeitzer, care are părinți în vârstă, își ține telefonul în dormitor pentru situații de urgență. Funcția „Nu deranja“ se activează automat la culcare și limitează notificările, astfel încât el să nu fie sunat de mai multe ori pe noapte, cu excepția apelurilor de la părinți. Telefonul se află pe podea, iar el ar trebui să se dea jos din pat ca să ajungă la el, ceea ce este suficient de incomod pentru a-l împiedica să-l ia des, a spus Zeitzer.
„Este vorba cumva de a găsi un echilibru între cât din aceasta este anxietate și cât din aceasta este realitate“, a spus el. Primul pas este recunoașterea momentelor în care separarea de telefon provoacă anxietate.
Schimbarea așteptărilor societale privind accesibilitatea poate face dificilă amintirea faptului că, de-a lungul majorității istoriei omenirii, oamenii au adormit fără telefoane în dormitoare, a mai spus Zeitzer. Soluții demodate, precum liniile telefonice fixe și ceasurile deșteptătoare fizice, pot funcționa în continuare pentru a potoli temerile legate de trezirea târzie sau de inaccesibilitate completă.
Experimentul comportamental și expunerea gradată
Pentru persoanele aflate în circumstanțe în care situațiile de urgență sunt mai puțin probabile, Szuhany a sugerat un experiment comportamental: alegerea unei nopți în care telefonul este ținut departe de dormitor, pentru a vedea ce se întâmplă.
„De multe ori, nimic rău nu se va întâmpla“, a spus Szuhany. Dacă totuși se întâmplă ceva, persoana ar trebui să reflecteze asupra evenimentului după aceea. Ea poate să se întrebe dacă a fost atât de rău pe cât se aștepta și dacă ar putea face față dacă s-ar repeta.
Expunerea gradată poate ajuta, de asemenea, la obișnuire, a adăugat Szuhany. Ea recomandă mutarea telefonului într-un loc din dormitor la care persoana nu poate ajunge din pat, înainte de scoaterea lui completă din cameră.
