Dr. Dan Constantin Corbeanu: Suicidul – element important în evaluarea crizei sanitare generate de SARS-Cov-2

Suicidul. Perioada virusului Sars-Cov-2 a adus în viața socială și medicală elemente noi. La începutul perioadei, necunoscutul și frica de necunoscut a făcut ca societățile să accepte măsuri excepționale, ca în fața unui război. Persoane care se prăbușeau pe stradă în China, filmări cu gropi comune (goale). Scenarii apocaliptice de propagare exponențială a unei viroze respiratorii letale au îngrozit lumea, încât impunerea stării de urgență a fost considerată una dintre căile cele mai eficace de a lupta cu cu un dușman nevăzut. Pe măsura trecerii timpului, elemente de orchestrare și exagerare a letalității bolii au început să iasă la iveală, în diferite părți ale lumii.

Astfel, în acest registru s-ar putea enumera: filmări  ale unor secții goale, în care personalul sanitar era plătit cu sporuri nejustificate; ieșirea cu ambulanțele goale, cu sirenele pornite în toiul nopții, fără a avea ca destinație un caz de urgență; protocoale medicale nou-concepute spre a trece decedații cu Covid-19 ca decedați de Covid-19; achiziționarea unor echipamente medicale inutile, la prețuri astronomice; plătirea cu iz de mituire a presei de către guverne din întreaga lume, pentru campanii de informare care au avut un evident rol secundar de înfricoșare a populației; indicii clare că virusul nu a apărut pe cale naturală, fiind mai degrabă creat în laborator.

Probleme de etică medicală

Această criză a adus în lumina refelectoarelor și serioase probleme de etică medicală pe care le au mulți medici din România și din lume. Considerarea internării forțate a asimptomaticilor ca ceva benefic și acceptabil, de către unii medici, a creat sentimente de neîncredere în rândul pacienților. La fel, împărțirea în spitale dedicate sau nu tratării virusului SARS-Cov-2. Demonizarea în presă a unor medici care expuneau păreri medicale în contradicție cu varianta oficială despre virus (eficacitatea slabă a testelor, relocarea unor spitale etc.) și gestionarea crizei sanitare a dus și mai mult la un climat de neîncredere din partea pacienților.

Interzicerea, în multe țări, a unor tratamente ieftine împotriva virozei (hidroxiclorochina și ivermenctina fiind cele mai cunoscute) a ridicat în ochii publicului larg suspiciunea unor interese economice în tratarea virusului. Apariția ilegală a unor medici în reclame pentru administrarea fără consultație unor acte medicale a fost un alt eveniment cu impact negativ la o mare parte dintre pacienți. Încălcarea unor cutume religioase de dragul combaterii unei viroze a fost un fenomen nemaiîntâlnit în istorie, deseori susținut de medici insensibili la latura psihologică a oamenilor. România s-a remarcat, în acest tablou mondial, și prin incendiile (cu victime!) care au cuprins multe secții din spitalele românești. Exemplele ar putea continua.

Suicidul – element important în evaluarea crizei sanitare generate de SARS-Cov-2

Un număr statistic foarte important a fost comuncat în România, la începutul anului 2021. Astfel, dintre pacienții trecuți ca decedați de Covid-19, doar 227 au avut această viroză ca diagnostic principal. Este un număr mic (aproximativ 1% dintre decesele declarate fiind cauzate de SARS-Cov-2), lucru ce este un argument că perioada de restricții nu a avut o justificare reală. Pe de altă parte, unii indicatori importanți ar trebui urmăriți pentru a comensura impactul negativ în societate al pleiadei de măsuri pentru combaterea virozei.

Astfel, numărul de sinucideri, numărul de decese, numărul de pacienți nou-diagnosticați cu depresie și episoade psihotice sunt elemente ce reflectă, în plan psihologic și medical, impactul virozei și al măsurilor de combatere a acesteia. Numărul de pacienți internați pentru în spitale pentru Covid-19, care au dus la capăt tentativa de suicid, nu este de neglijat. De asemenea, unii indicatori sociali pot completa tabloul unei crize: numărul elevilor ce au abandonat școala, procentajul de promovabilitate la testele școlare de sfârșit de ciclu școlar, numărul de locuri de muncă pierdute etc.

   Aceste date statistice sunt importante pentru a evalua corect această criză, deoarece perioada Covid-19, încă neîncheiată, este pe punctul de a genera un nivel minim de încredere în sistemul sanitar. A accepta necondiționat măsuri excesive și neproductive este o conduită ce poate avea consecințe negative mari. Prelungit pe mai mulți ani, acest nivel scăzut de încredere în medici va avea, cu siguranță, un impact negativ asupra stării generale de sănătate a populației din România și din întreaga lume.

Dr. Dan-Constantin Corbeanu, medic rezident psihiatru la Clinica II Psihiatrie, din cadrul  Spitalului de Psihiatrie „Elisabeta Doamna” din Galați.