Dr. Lucia Sabina Ștefan: Atenția la micile detalii este cea care poate schimba radical soarta unui pacient

Medic rezident anul 1, Galați, specializarea Boli Infecțioase, dr. Lucia Sabina Ștefan spune că atenția la micile detalii este cea care poate schimba radical soarta unui pacient și poate face de multe ori chiar diferența dintre viață și moarte.

„Pentru mine medicina nu este doar o meserie, nu aș putea să pun degetul pe un anumit moment din viața mea în care să fi spus „vreau să fiu medic”… poate că am știut dintotdeauna că asta îmi doresc să fac, ca orice copil care, atunci când este întrebat ce o sa fie când va fi mare, răspunde „profesor” sau „doctor” sau „avocat”, sau poate, într-un fericit moment de inconștiență am închis ochii și am spus: „voi fi medic, voi vindeca oameni, voi salva vieți”.

Nu știu. Nu știu decât că am pornit pe un drum pe cât de dificil, pe atât de nobil, un drum de la care nu îmi doresc să mă abat și pe parcursul căruia știu că va trebui să îmi pun la bătaie toate resursele minții și, mai ales, pe ale inimii.

Nu am avut în familie cadre medicale și nici vreun contact cu sectorul medical, a fost mai mult o alegere oarbă, singurul moment în care am cunoscut această lume fiind în timpul liceului, când, în decursul verii, am ales să urmez un stagiu în cadrul Laboratorului de genetică din Busto Arsizio, unde am fost fascinată de complexitatea științei. În același timp, mi-am dat seama că munca de laborator nu m-ar satisface îndeajuns, întrucât mi-ar lipsi interacțiunea fizică cu pacientul, din punctul meu de vedere, bucuria cea mai mai mare fiind să observi evoluția favorabilă a unui pacient, mulțumirea din privirea lui și zâmbetul de pe buze.

De-a lungul facultății, m-am gândit de multe ori că nu voi face față presiunii, responsabilităților ce vin odată cu meseria de medic, dar nu m-am dat bătută. Sunt o fire perfecționistă, ce își propune să termine ceea ce începe și să o facă cât mai bine cu putință.

Specializarea pe care am ales-o în urma examenului de rezidențiat nu era chiar în topul listei mele de preferințe, pentru că dintotdeauna mi-am dorit pediatrie sau o ramură a acesteia, dar după zile întregi de frământări, de cântărit opțiuni și de răzgândit, mi-am dat seama ca marea majoritate a patologiei pediatrice este infecțioasă, și că, de fapt, ceea ce mă atrage mai mult este plaja amplă de boli infecțioase și tropicale, iar situația epidemiologică actuală nu a făcut decât să mă ajute să mă conving că vreau sa fiu parte a organismului care va putea ajuta la eradicarea acestei infecții emergente.

Cu toate că nota îmi permitea să aleg marile centre de pregătire, am decis să dau o șansă orașului meu, Galați, sperând ca pregătirea să se ridice la standardele celorlalte centre și nu regret deloc acest lucru, deoarece în fiecare zi învăț lucruri noi de la medici foarte bine pregătiți și dispuși să împărtășească din cunoștințele lor și nouă, celor ce suntem la început de drum.

Atuurile mele sunt răbdarea, calmul și faptul că privesc pacientul în ansamblu, altfel spus, privesc omul mai mult decat patologia, nu mă axez doar pe afecțiunea pentru care s-a prezentat, deoarece simt și știu că atenția la micile detalii este cea care poate schimba radical soarta unui pacient și poate face de multe ori chiar diferența dintre viață și moarte.

În ceea ce privește sistemul în care lucrez, nu prea sunt multe lucruri pozitive de spus. Toate demersurile sunt îngreunate de birocrație, lipsa medicamentelor necesare, lipsa personalului medical adecvat numărului de pacienți, lipsa posibilității efectuării tuturor investigațiilor necesare, care nu fac altceva decât să încetinească actul medical și să știrbească din calitatea acestuia. Totuși, nu-mi pierd optimismul și am toată convingerea că profesia exersată cu drag și dăruire cântărește mai mult în balanța reușitei decât orice sistem potrivnic și zgârcit în resurse.

Colegilor mei ce urmează să susțină examenul de rezidențiat le urez succes și îi sfătuiesc să aleagă cu inima exact ceea ce le place, pentru că e foarte important să meargă la lucru din plăcere și nu din obligație. Îi mai îndemn ca, printre toate reperele după care se vor ghida în evoluția lor ca medici și, în definitiv, ca oameni, să reflecteze o clipă asupra acestor cuvinte ale lui Carl Sagan:

„Suntem o specie rară și prețioasă, fiindcă suntem vii și fiindcă suntem capabili să gândim. Avem privilegiul de a ne influența și poate de a ne controla viitorul. Cred că avem obligația să luptăm pentru viața pe Pământ, nu numai pentru noi înșine, ci și pentru toți cei care, oameni sau nu, au existat înaintea noastră și cărora le suntem îndatorați, și pentru toți cei care, dacă suntem îndeajuns de înțelepți, vor veni după noi.

Nu există cauză mai urgentă, nici obiectiv căruia să-i fim mai dedicați decât să protejăm viitorul speciei noastre. Aproape toate problemele sunt cauzate de oameni și pot fi rezolvate de oameni”, a scris dr. Lucia Sabina Ștefan pe pagina Federaţiei Asociaţiilor Studenţilor în Medicină din România, la rubrica „Young Doctors of Romania”.