Pe 6 martie se împlinesc 30 de ani de la moartea medicului Ionel S. Pavel, considerat fondatorul diabetologiei românești.

Membru titular al Academiei Române, Ionel S. Pavel s-a născut la 14/27 martie 1897, la Bucureşti, şi tot aici a urmat studiile liceale (1907-1914), apoi studiile medicale (1914-1922), luându-şi, în 1922, doctoratul.

Şi-a continuat specializarea la Spitalul Moabit şi în Serviciul de Anatomie Patologică al profesorului K. Benda din Berlin (1920) şi la Paris, în medicină experimentală şi fiziologie (1924-1926).

A fost preparator la Catedra de Histologie (1920-1921), asistent la Clinica Medicală a Spitalului „Colţea” (1922-1940), medic primar la Spitalul „Colţea” (1941-1942), şef de secţie la Spitalul „Dr. I. Cantacuzino” (1948-1956), conferenţiar la Catedra de Nutriţie şi Dietetică din cadrul Institutului de Medicină şi Farmacie din Bucureşti (1956-1967).

Dr. Ionel S. Pavel, fondatorul diabetologiei românești

În 1948, a fondat Centrul de Asistenţă a Diabeticilor, pe care l-a condus până în 1967. A pus bazele studiilor sistematice de hepatologie şi diabetologie clinică în România şi a efectuat investigaţii privind epidemiologia dinamică a diabetului, militând pentru organizarea asistenţei medico-sanitare a diabeticilor.

De asemenea, a făcut cercetări privind tulburările funcţionale ale colecistului. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în numeroase lucrări, între care: „Eosinofilia pleurală” (1927), „La vésicule biliaire” (1927, în colab.), „Diabete et cholécystite” (1932, în colab.), „Colecistopatiile” (1961), „La prophylaxie du diabete” (1962), „Dietetica fiziopatologică şi clinică” (1963, în colab.), „Obezitatea” (1967, în colab.), „Fiziopatologia icterelor” (1967, în colab.), „Ereditatea în diabet” (1968), „Diabetul zaharat” (1974, în colab.) ş.a.

Membru corespondent (21 mart. 1963), apoi membru titular (22 ian. 1990) al Academiei Române, membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Medicale din România, membru al Societăţii Medicale a Spitalelor din Paris şi al Asociaţiei Diabetologilor de Limbă Franceză, membru în Consiliul de conducere al Asociaţiei Europene pentru Studiul Diabetului. A fost distins de către Academia de Ştiinţe din Paris cu premiile „Martin-Damourette” şi „Dagnan Bouveret”, potrivit wikipedia.ro.

S-a stins din viaţă la Bucureşti, la 6 martie 1991.