Medicul care a băut o cultură de bacterii pentru a-și demonstra teoria despre ulcer
În 1984, medicul australian Barry Marshall a ingerat deliberat o cultură de Helicobacter pylori, o bacterie despre care susținea că provoacă gastrită și ulcer gastric. Experimentul avea să devină unul dintre cele mai cunoscute episoade din istoria medicinei moderne. Dr. Marshall a dezvoltat gastrită acută, iar cercetările sale ulterioare, realizate împreună cu patologul Robin Warren și alți specialiști, au schimbat radical tratamentul bolii ulceroase.
O bacterie într-un stomac considerat steril
La începutul anilor 1980, explicațiile medicale dominante pentru ulcerul gastric și duodenal puneau accent pe stres și pe secreția excesivă de acid gastric. Se considera, de asemenea, că stomacul este un mediu prea acid pentru ca bacteriile să poată supraviețui.
Robin Warren, patolog la Royal Perth Hospital din Australia, observase însă bacterii spiralate în biopsii prelevate din mucoasa gastrică. În apropierea microorganismelor erau prezente și semne de inflamație.
Barry Marshall, medic aflat în pregătire în gastroenterologie, a devenit interesat de observațiile lui Warren. Cei doi au început să studieze biopsiile pacienților și au identificat o asociere între prezența bacteriilor, gastrită și ulcerul gastric sau duodenal.
Dr. Marshall a reușit să cultive microorganismul, care avea să fie identificat ulterior drept Helicobacter pylori. Cercetătorii au susținut că bacteria nu era un simplu organism prezent întâmplător în stomac, ci avea un rol în apariția bolilor digestive, potrivit nobelprize.org.
Experimentul pe propria persoană
Ipoteza celor doi medici a întâmpinat scepticism. Pentru mulți specialiști, ideea că o bacterie ar putea provoca ulcerul era greu de acceptat, mai ales în condițiile în care stomacul era considerat steril.
Barry Marshall a încercat să obțină dovezi experimentale suplimentare. După ce nu a reușit să infecteze un model animal, a decis să testeze ipoteza pe propria persoană.
În 1984, medicul a ingerat o cultură de Helicobacter pylori. Înainte de experiment, o endoscopie confirmase că stomacul său era normal. După ingestia bacteriei, Marshall a dezvoltat simptome de gastrită acută, inclusiv vărsături și respirație cu miros neplăcut. O nouă endoscopie a evidențiat infectarea și modificările inflamatorii ale mucoasei gastrice.
Experimentul a demonstrat că bacteria putea coloniza stomacul unei persoane sănătoase și putea provoca gastrită. Nu a demonstrat însă, prin el însuși, că Helicobacter pylori era cauza ulcerului. Această concluzie avea să fie susținută prin studii suplimentare.
De la scepticism la schimbarea tratamentului
Marshall și Warren au continuat cercetările, iar rezultatele lor au fost confirmate de alte grupuri de specialiști. Studiile au arătat că eradicarea bacteriei prin antibiotice putea vindeca ulcerul și reduce riscul de recidivă.
Înainte de această schimbare, tratamentul se concentra în principal pe reducerea secreției de acid gastric. Medicamentele puteau vindeca ulcerul, dar boala revenea frecvent, deoarece infecția și inflamația persistau.
Identificarea rolului bacteriei a făcut posibilă o abordare diferită: tratarea infecției, în asociere cu medicamente care reduc aciditatea gastrică. Ulcerul gastric și duodenal a devenit astfel o afecțiune care poate fi vindecată, în numeroase cazuri, printr-o schemă terapeutică relativ scurtă.
Premiul Nobel pentru o descoperire care a schimbat gastroenterologia
În 2005, Barry Marshall și Robin Warren au primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină pentru descoperirea bacteriei Helicobacter pylori și a rolului său în gastrită și boala ulceroasă.
Comitetul Nobel a transmis că descoperirea lor a schimbat înțelegerea acestor afecțiuni și a făcut posibilă tratarea lor prin eradicarea infecției.
Experimentul personal al lui Marshall a rămas unul dintre cele mai cunoscute episoade ale acestei cercetări. Descoperirea nu s-a bazat însă pe un singur gest spectaculos, ci pe observații anatomopatologice, culturi bacteriene, studii clinice și cercetări epidemiologice care au confirmat rolul microorganismului.
