Stresul pozitiv. Combustibilul organismului pentru provocări și performanță

Stresul este asociat frecvent cu efecte negative asupra sănătății, însă răspunsul organismului la o situație solicitantă poate avea și un rol adaptativ. În anumite condiții, reacțiile fiziologice asociate stresului pot crește nivelul de energie, vigilența și capacitatea de a face față unei provocări. WebMD a analizat diferența dintre stresul care mobilizează organismul și cel care, atunci când persistă sau apare fără un motiv adecvat, poate deveni dăunător.

Pentru a înțelege această diferență, Wendy Berry Mendes, profesor Sarlo/Ekman de emoții la University of California, San Francisco, oferă un exemplu din propria experiență. Înainte de cariera academică, Mendes a fost balerină. Atunci când dansa pe scenă, organismul său mobiliza rapid resurse suplimentare, iar mușchii și creierul beneficiau de acest plus de energie și de vigilență. Reacția respectivă are un nume bine cunoscut: stresul.

„Nu tot stresul este neapărat dăunător pentru tine”, a explicat Wendy Berry Mendes. Ea studiază modul în care oamenii pot beneficia de anumite forme ale răspunsului la stres, uneori descrise prin termenul „eustres”, folosit pentru a face diferența față de stresul debilitant.

Stresul este un răspuns la schimbarea cerințelor

Stresul este, la nivel fundamental, un proces care apare atunci când organismul percepe o modificare a cerințelor cu care trebuie să se confrunte, a explicat Jeremy P. Jamieson, cercetător principal la Social Stress Lab din cadrul University of Rochester.

Entuziasmul poate face parte din același tip de răspuns fiziologic. „Nimeni nu spune că este stresat atunci când este entuziasmat”, a declarat Jamieson, deși reacțiile organismului pot avea elemente comune.

Hormonii eliberați în timpul răspunsului la stres au rolul de a furniza organismului energie și de a crește nivelul de alertă. În anumite situații, aceste modificări fiziologice pot susține performanța.

„Dacă sportivii ar lua aceste substanțe, ar fi interzise pentru o perioadă lungă de timp. Aceste reacții au evoluat pentru a ne ajuta să supraviețuim. Altfel, nu le-am avea.”

Mendes a explicat și de ce cortizolul, cunoscut frecvent drept „hormonul stresului”, nu trebuie privit exclusiv prin prisma efectelor sale negative. Organismul are nevoie de cortizol, iar absența lui în situațiile în care este necesar poate duce la probleme de sănătate.

Când răspunsul la stres devine o problemă

Problemele apar, în general, atunci când reacția la stres se produce fără un motiv adecvat, începe prea devreme, persistă mai mult decât ar fi necesar sau nu se oprește.

În astfel de situații, stresul poate perturba somnul, digestia și alte funcții ale organismului. Mendes a explicat că, în loc să contribuie la dilatarea vaselor de sânge, răspunsul prelungit la stres poate determina constricția acestora. În timp, astfel de modificări pot fi asociate cu diverse probleme de sănătate.

Există și surse de stres cronic care nu pot fi controlate de persoana afectată. În alte situații însă, modul în care este interpretat și abordat un eveniment poate influența răspunsul organismului: „Un exemplu este un examen. Creșterea frecvenței cardiace și transpirația palmelor pot apărea în mod firesc atunci când organismul se pregătește pentru o situație solicitantă“.

Pentru unele persoane, aceste semne fiziologice sunt interpretate imediat ca dovezi că ceva nu este în regulă. Această interpretare poate genera o suferință suplimentară și poate îngreuna concentrarea în timpul examenului.

Cercetările lui Jamieson au arătat însă că, atunci când participanților li se explică înaintea unui test că reacțiile fiziologice reprezintă semnale ale mobilizării organismului, performanța poate fi mai bună. „Nu nega schimbările din corpul tău. Te ajută”, a declarat Jamieson.

Cercetătorul a efectuat mai multe studii care au indicat rezultate similare. Concluzia sa a fost: „Nu-ți fie teamă să te bazezi pe stres.”

Evitarea stresului poate însemna și evitarea unor oportunități

Teama de stres poate determina unele persoane să amâne conversații dificile, experiențe care le-ar putea aduce satisfacții sau obiective pe care și-ar dori să le urmeze.

„Pentru a ne realiza și a crește ca persoane, trebuie să facem lucruri dificile. Noi provocări și noi oportunități, acesta este stresul“, a mai spus Jamieson.

Michael Gray, în vârstă de 60 de ani, educator și consilier la Long Beach Polytechnic High School, la sud de Los Angeles, a ajuns să aplice această perspectivă în propria viață și în activitatea cu elevii.

În urmă cu aproximativ opt ani, tensiunea arterială a lui Gray a crescut suficient de mult încât medicul i-a recomandat să înceapă un tratament medicamentos. „Nu abordam viața într-un mod productiv”, a declarat Gray.

Ulterior, el a căutat alternative și a descoperit cercetări despre reinterpretarea stresului. La scurt timp, Gray s-a căsătorit și a luat un an liber de la serviciu pentru a-și crește copilul, în timp ce soția sa își începea propria afacere: „Cine face asta dacă nu este dispus să se aventureze într-o situație stresantă? Noi am privit lucrurile ca și cum am fi fost într-o aventură. M-a eliberat exponențial.”

Cum poate fi folosit stresul pozitiv

Gray consideră că învățarea acestei abordări, împreună cu dezvoltarea abilităților academice, poate fi deosebit de importantă pentru tineri.

El a explicat că adolescenții se confruntă frecvent cu dificultăți în relațiile cu prietenii și familia, iar capacitatea de a accepta situațiile solicitante îi poate ajuta și în pregătirea pentru carieră și pentru alte domenii ale vieții: „Trebuie să respecți termenele limită și să încerci lucruri la care nu te pricepi, cum ar fi o limbă străină”. Pentru persoanele care au încercat în mod constant să evite stresul, schimbarea acestei perspective poate necesita timp și exercițiu.

„Abia mă perfecționez”, a recunoscut Gray. El exersează această abordare inclusiv în timpul deplasărilor pe autostrăzile din sudul Californiei.

Stresul pozitiv și îmbătrânirea creierului

Relația dintre stresul pozitiv și sănătate este un domeniu care necesită în continuare cercetări, mai ales în ceea ce privește efectele pe termen lung, a explicat Mendes.

Există însă rezultate considerate încurajatoare: „Există dovezi că stresul pozitiv este legat de o îmbătrânire cerebrală mai puțin accelerată”. Din acest motiv, ea recomandă ca și după pensionare oamenii să continue să caute forme de implicare care presupun provocări și să rămână activi din punct de vedere mental, social și fizic.

Pentru Jamieson, una dintre cele mai importante schimbări este modul în care este privit stresul: „Oamenii devin nervoși când experimentează stres și încearcă să-l evite. Nu funcționează așa. Când trebuie să mobilizezi aceste resurse, este în regulă“. În anumite situații, această mobilizare fiziologică poate reprezenta tocmai răspunsul de care organismul are nevoie pentru a face față unei provocări.