Emoțiile pe care le provoacă muzica pot schimba modul în care sunt stocate amintirile

Muzica este prezentă în multe dintre cele mai importante momente din viață, de la primul dans al unui cuplu și marile concerte până la sesiunile de învățare înaintea examenelor. Un nou studiu publicat în Journal of Neuroscience arată însă că efectul muzicii asupra memoriei nu este unul direct. De fapt, emoțiile pe care muzica le provoacă sunt cele care influențează modul în care creierul stochează și recuperează amintirile.

Cercetarea sugerează că intensitatea stării emoționale poate determina dacă ne amintim mai bine imaginea de ansamblu a unui eveniment sau detaliile acestuia.

Muzica nu îmbunătățește automat memoria

Pentru studiu, cercetătorii au inclus 130 de studenți de la Universitatea Rice, care au fost rugați să memoreze un set de imagini aleatorii. După această etapă, participanții au fost împărțiți în trei grupuri: unii au ascultat muzică clasică, alții au ascultat sunete neutre, precum trosnetul unui șemineu, iar un al treilea grup a petrecut 10 minute în liniște. Ulterior, toți au fost testați pentru a vedea cât de bine își amintesc imaginile.

În mod surprinzător, participanții care au ascultat muzică nu au obținut rezultate mai bune la testele de memorie decât cei care au ascultat sunete neutre sau au stat în liniște.

În schimb, cercetătorii au observat diferențe importante în ceea ce privește nivelul de activare emoțională al participanților.

„Nivelul de excitație emoțională al participanților, nu muzica în sine, a influențat modul în care imaginile au fost amintite”, a declarat Stephanie Leal, cercetătoare la Universitatea California din Los Angeles (UCLA) și autoarea principală a studiului.

Emoțiile intense estompează detaliile

Participanții care au experimentat un nivel ridicat de excitație emoțională, caracterizat prin senzații de energie, motivație sau revigorare, dar și cei aflați la polul opus, care au resimțit plictiseală sau oboseală, și-au amintit mai bine esența imaginilor, însă au avut dificultăți în a reține detaliile.

De exemplu, își aminteau că într-o fotografie era prezent un coș de picnic, însă uitau culoarea păturii sau alte elemente specifice.

În schimb, participanții care au avut un nivel moderat de activare emoțională au reușit să își amintească mai bine detaliile imaginilor.

Rezultatele sunt în concordanță cu legea Yerkes-Dodson, un principiu bine cunoscut în psihologie, potrivit căruia performanța cognitivă este optimă atunci când nivelul de activare emoțională este moderat și tinde să scadă atât în condiții de stimulare excesivă, cât și de stimulare redusă.

Fiecare persoană reacționează diferit la muzică

Autorii studiului arată că muzica nu a îmbunătățit memoria în mod general deoarece fiecare participant a reacționat diferit la ceea ce a ascultat.

„Credeam că muzica ar putea avea acest efect general de a le oferi copiilor o creștere a IQ-ului sau de a îmbunătăți memoria. Dar este vorba, de fapt, despre modul în care muzica modulează emoțiile și, în special, excitația. Și nu face asta în același mod pentru fiecare persoană”, a explicat Grace Leslie, neurocercetătoare la Universitatea Colorado Boulder, care nu a fost implicată în studiu.

În acest caz, muzica a influențat emoțiile prin intensificarea sau diminuarea intensității acestora, iar aceste modificări au determinat felul în care participanții și-au amintit imaginile.

Cum decid emoțiile ce păstrează creierul în memorie

Deși creierul uman are o capacitate impresionantă de procesare, spațiul destinat stocării informațiilor este limitat. Din acest motiv, emoțiile joacă un rol esențial în selectarea informațiilor care merită transformate în amintiri.

„Există acest tip de evaluare continuă a evenimentelor care ar fi importante de reținut”, a spus Grace Leslie.

Situațiile cu încărcătură emoțională puternică determină eliberarea unor hormoni ai stresului, precum norepinefrina și cortizolul, care induc o stare de alertă în organism. Aceiași hormoni acționează asupra amigdalei, structura cerebrală implicată în procesarea emoțiilor, care transmite hipocampului – centrul responsabil de formarea memoriei – mesajul că experiența respectivă este importantă.

„Acest lucru este important! Ține minte!”, este, metaforic, mesajul pe care amigdala îl transmite hipocampului.

Stephanie Leal explică faptul că diferite regiuni ale hipocampului pot avea roluri distincte în procesarea amintirilor.

„Anumite părți ale hipocampului pot deveni mai active atunci când surprinde esența unei experiențe, în timp ce alte părți pot fi mai active atunci când își amintesc detaliile”, a declarat cercetătoarea.

Astfel, fie că este vorba despre o situație care pune viața în pericol sau despre un moment de bucurie intensă, creierul tinde să rețină mesajul principal al experienței și să lase în plan secund detaliile mai puțin importante.

De la „amnezia post-concert” la stările de transă

Autorii studiului oferă și exemple care ilustrează acest mecanism. În timpul turneului The Eras Tour, susținut de Taylor Swift în 2023, numeroși participanți au relatat că, deși concertul a reprezentat unul dintre cele mai intense momente din viața lor, ulterior au avut dificultăți în a-și aminti multe dintre detalii. Fenomenul a fost numit în spațiul public „amnezie post-concert”.

O participantă a declarat pentru revista Time că experiența a fost „ca și cum nu mi s-ar fi întâmplat cu adevărat”.

Grace Leslie a amintit și exemple descrise în volumul Deep Listeners, al autoarei Judith Becker, care prezintă ritualuri muzicale din diferite culturi – de la tradiția Gnawa din Africa de Nord până la ceremoniile creștine evanghelice din Statele Unite – în care intensitatea emoțională a muzicii induce stări asemănătoare transei.

„Aceste stări sunt atât de intense încât se poate produce o disociere”, a spus Leslie, adăugând că muzica poate duce oamenii la „capetele extreme” ale activării emoționale, unde memoria detaliată începe să se estompeze.

Ce înseamnă aceste rezultate pentru medicină

Faptul că oamenii reacționează diferit la muzică poate avea implicații importante pentru medicina viitorului. Cercetătorii consideră că rezultatele ar putea contribui la dezvoltarea unor terapii prin muzică adaptate fiecărui pacient, inclusiv pentru persoane cu demență sau depresie.

De asemenea, studiul sugerează că nu există o listă universală de melodii care să îmbunătățească memoria sau capacitatea de învățare: „Efectele depind de modul în care muzica influențează emoțiile fiecărei persoane, iar această reacție individuală determină ceea ce creierul va păstra în memorie și ceea ce va lăsa să se piardă”.