Cititul activează aproape întregul creier. De ce unii oameni citesc mai ușor decât alții

Cititul este una dintre cele mai importante abilități ale omului modern, însă, din perspectiva evoluției, reprezintă o activitate relativ recentă. Spre deosebire de vorbire, care s-a dezvoltat de-a lungul a sute de mii de ani, oamenii au început să citească abia în urmă cu aproximativ 5.500 de ani. Acest lucru înseamnă că creierul nu are o regiune special creată pentru citit, ci adaptează structuri existente pentru a îndeplini această sarcină complexă.

O amplă meta-analiză publicată în revista Neuroscience & Biobehavioral Reviews oferă cea mai detaliată imagine de până acum asupra modului în care diferite regiuni ale creierului colaborează atunci când citim.

Cititul este un proces care se învață în timp

Pentru majoritatea oamenilor, cititul pare o activitate automată. În realitate, este rezultatul unui proces complex care necesită ani de învățare.

„Este nevoie de ani de zile pentru a învăța cu adevărat întregul proces”, a declarat Sabrina Turker, neurolog cognitiv și lingvist la Universitatea din Viena.

Specialista a explicat că citirea presupune mai multe etape succesive: literele sunt transformate în silabe, silabele în cuvinte, iar cuvintele în propoziții cu sens. Înțelegerea regiunilor cerebrale implicate în fiecare dintre aceste etape îi poate ajuta pe cercetători să afle cum se dezvoltă abilitatea de a citi și de ce unele persoane întâmpină dificultăți.

Cea mai amplă analiză a creierului în timpul cititului

Pentru această cercetare, Sabrina Turker și colegii săi au analizat date provenite de la peste 3.000 de persoane cu vârste între 18 și 45 de ani, incluse în 163 de studii independente desfășurate în ultimii 30 de ani.

Toate cercetările au utilizat imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI), metodă care permite observarea activității diferitelor regiuni ale creierului în timp ce participanții citeau.

Aceștia au realizat diverse sarcini, de la citirea unui text complet sau a unei propoziții până la citirea unor cuvinte izolate, a unor pseudocuvinte ori a unor cuvinte inventate, atât cu voce tare, cât și în gând. Toți participanții au citit în limbi alfabetice, precum engleza, germana, italiana sau spaniola.

„Când fuzionezi studiile individuale într-o meta-analiză ca aceasta, obții un rezumat foarte bun al modului în care arată cititul în creier”, a explicat Mikael Roll, neurolingvist la Universitatea Lund din Suedia.

Cerebelul are un rol mult mai important decât se credea

Una dintre cele mai importante concluzii ale cercetării este rolul major al cerebelului, o regiune cunoscută în principal pentru coordonarea mișcărilor.

„De obicei, poți identifica o funcție majoră pentru o singură zonă a creierului, dar cerebelul face pur și simplu multe lucruri”, a spus Sabrina Turker.

Analiza a arătat că diferite regiuni ale cerebelului sunt implicate în funcție de tipul activității de citire.

Astfel, părți ale cerebelului drept sunt mai active atunci când o persoană citește cu voce tare, în timp ce regiuni din cerebelul stâng sunt implicate mai ales în citirea în liniște și în înțelegerea sensului cuvintelor. În schimb, cerebelul drept participă într-o măsură mai mare la procese precum generarea vorbirii.

Ce se întâmplă în creier când trecem de la litere la propoziții

Studiul arată că fiecare etapă a cititului activează rețele cerebrale diferite.

Recunoașterea literelor implică în principal ariile vizuale ale creierului. Pe măsură ce literele sunt combinate în cuvinte, sunt recrutate tot mai multe regiuni, inclusiv așa-numita „zonă a formei vizuale a cuvintelor”, situată între lobii occipital și temporal.

„Zona formei vizuale a cuvintelor se dezvoltă atunci când copiii învață să citească”, a explicat Turker. „Aceasta este zona despre care știm că este importantă pentru citirea la prima vedere sau pentru recuperarea tuturor cunoștințelor de care aveți nevoie pentru a spune un cuvânt, cum ar fi cum sună, ce înseamnă, cum îl pronunți.”

Pe măsură ce citim propoziții, sunt activate și regiunile implicate în înțelegerea sensului, a gramaticii și a limbajului, localizate în special în jurul girusului frontal inferior și al girusului temporal mijlociu.

În același timp, regiunile paracingulate și cingulate anterioare, aflate în lobul frontal, contribuie la menținerea atenției și la gestionarea efortului cognitiv, în special atunci când creierul trebuie să stabilească dacă un șir de litere formează sau nu un cuvânt real.

Legătura dintre citit și dislexie

Rezultatele susțin și observațiile anterioare privind dislexia și alte tulburări de învățare.

Potrivit cercetătorilor, perturbarea activității cerebelului poate afecta automatizarea proceselor implicate în citire, ceea ce explică de ce unele persoane întâmpină dificultăți persistente chiar și după ani de exercițiu.

Totuși, cititul nu depinde de o singură regiune a creierului, ci de colaborarea unui număr mare de structuri specializate în procesarea informației vizuale, a limbajului, a atenției și a memoriei.

De ce unii oameni citesc mai ușor decât alții

Experiența și structura creierului par să influențeze performanța la citit. Mikael Roll a explicat că persoanele cu abilități bune de citire prezintă uneori diferențe anatomice față de cele care întâmpină dificultăți: „De exemplu, oamenii care recunosc și pronunță mai ușor cuvintele au, în medie, un lob temporal anterior stâng mai dezvoltat”.

Cercetările vor continua și la alte grupe de vârstă

Autorii consideră că această hartă detaliată a activității cerebrale reprezintă un pas important pentru înțelegerea mecanismelor implicate în citire și pentru dezvoltarea unor metode mai eficiente de evaluare și intervenție în cazul tulburărilor de învățare. „Activarea neuronală este doar o parte”, a spus Sabrina Turker. Cercetătoarea intenționează să extindă analiza pentru a studia modul în care rețelele cerebrale implicate în citire se modifică pe parcursul vieții, de la copilărie până la vârsta de 80 de ani.