Cum îmbătrânește creierul. Straturi care se subțiază și straturi care se întăresc
Deși multe persoane se așteaptă ca odată cu vârsta să apară degradarea creierului, cercetările recente sugerează că nu toate regiunile creierului sunt afectate la fel. Unele zone chiar par să devină mai puternice.
Creierul poate continua să se adapteze
O analiză recentă a creierelor de șoareci și oameni arată că anumite părți ale cortexului somatosenzorial – regiunea creierului responsabilă cu procesarea informațiilor senzoriale – nu doar că nu se subțiază odată cu vârsta, ci chiar devin mai solide.
Rezultatele sugerează că abilitatea creierului de a se adapta și modifica continuă și la vârste mai înaintate, iar cu cât este mai folosit, cu atât poate deveni mai puternic.
„Până acum, nu se considera că cortexul somatosenzorial primar este alcătuit din mai multe straturi extrem de subțiri, fiecare cu propria structură și funcție. Am descoperit că aceste straturi îmbătrânesc diferit”, explică neurocercetătoarea Esther Kühn de la Centrul German pentru Boli Neurodegenerative și Institutul Hertie pentru Cercetări Clinice ale Creierului, într-un articol publicat în nature.com.
Neuroplasticitatea nu dispare odată cu vârsta
„Deși cortexul cerebral se subțiază în ansamblu, unele dintre straturile sale rămân stabile sau chiar se îngroașă cu vârsta, probabil pentru că sunt utilizate intens și își păstrează funcționalitatea. Observăm astfel dovezi de neuroplasticitate – adică de adaptabilitate – chiar și la persoane vârstnice.”
Neuroplasticitatea reprezintă capacitatea creierului de a se reorganiza și reconfigura în funcție de cerințele și circumstanțele în schimbare. Până acum, se credea că această capacitate atinge apogeul la tinerețe și scade treptat odată cu înaintarea în vârstă, însă dovezile nu susțin întotdeauna această ipoteză.
Studiu pe cortexul uman
Coordonați de cercetătorii Peng Liu și Juliane Doehler de la Universitatea Otto von Guericke din Magdeburg, Germania, oamenii de știință au investigat posibilele modificări legate de vârstă în cortexul cerebral uman, regiune care de obicei se subțiază odată cu trecerea anilor.
„Se presupune în general că un volum cerebral mai mic înseamnă funcție redusă. Totuși, se știe puțin despre modul exact în care cortexul îmbătrânește. Este remarcabil, având în vedere că multe activități zilnice depind de un cortex funcțional. De aceea am examinat situația cu scanări cerebrale de înaltă rezoluție”, explică Kühn.
Cercetătorii au realizat scanări MRI foarte sensibile pe 61 de adulți cu vârste între 21 și 80 de ani, concentrându-se pe cortexul somatosenzorial primar, regiunea care primește informațiile tactile.
Straturi diferite, vârste diferite
Regiunea studiată este structurată precum un „stack de clătite”: mai multe straturi de țesut extrem de subțire, fiecare cu rol propriu. Scanările au arătat că aceste straturi se modifică diferit în funcție de vârstă.
Unele straturi sunt mai subțiri la persoanele mai în vârstă, așa cum era de așteptat, însă straturile medii și superioare sunt mai groase decât cele ale tinerilor.
„Stratul median este practic poarta pentru stimulii tactili. Straturile superioare realizează procesări suplimentare. De exemplu, pentru stimulii tactili de la mână, straturile superioare interacționează între degete – esențial când apuci obiecte”, explică Kühn.
Straturile inferioare, în schimb, se subțiază odată cu vârsta. Ele reglează modularea semnalelor tactile, amplificând sau diminuând informația în funcție de context – de exemplu, nu simți constant hainele pe piele, la fel cum creierul „ignorează” nasul din câmpul vizual.
„Folosește-l sau pierzi”
Motivul pentru care unele straturi se îngroașă, iar altele se subțiază, ar putea fi principiul „folosește-l sau pierzi-l”.
„Straturile medii și superioare sunt expuse constant stimulilor din mediu. Sunt permanent active pentru că avem contact constant cu împrejurimile. Circuitele neuronale din straturile inferioare sunt stimulate mai puțin, mai ales la vârste înaintate. Consider că aceste descoperiri arată că creierul păstrează ceea ce este folosit intens. Este un semn de neuroplasticitate”, explică Kühn.
Interesant, chiar dacă straturile inferioare se micșorează, ele pot compensa pentru degenerarea celulară prin creșterea conținutului de mielină ca răspuns la creșterea unui anumit tip de neuron.
Acest lucru sugerează că creierul rămâne adaptabil, iar cercetătorii speră ca în viitor să descopere modalități de a stimula aceste mecanisme adaptative.
„Rezultatele noastre susțin ideea generală că creierul poate fi stimulat pentru a-i menține sănătatea. Este o perspectivă optimistă că putem influența într-o anumită măsură procesul de îmbătrânire al creierului”, concluzionează Kühn.
