De ce unii oameni trăiesc peste 100 de ani. Lecții de sănătate de la centenari

Deși speranța de viață a crescut semnificativ în ultimele decenii, doar o mică parte dintre noi va ajunge să-și sărbătorească cea de-a 100-a aniversare. Motivul pentru care doar unii oameni devin centenari rămâne însă un mister pentru oamenii de știință, spune Dr. Karin Modig, profesor asociat de epidemiologie, Institutul Karolinska, care a dat detalii despre ultimul studiu, apărut în theconversation.com.

Studiul efectuat de Prof. Karin Modig

Cercetările recente, realizate de echipa mea și colegii mei, au scos la iveală un factor care ar putea fi cheia longevității remarcabile a centenarilor. Descoperirea principală: aceștia par să aibă o abilitate aproape supranaturală de a evita bolile.

Centenarii, cheia unei vieți mai lungi și mai sănătoase

Centenarii fascinează oamenii de știință pentru că ei ar putea deține răspunsul la întrebarea: cum putem trăi mai mult și, mai ales, mai sănătos?

O întrebare pe care cercetătorii și-au pus-o de mult timp este dacă rezistența lor constă în capacitatea de a amâna bolile majore sau în abilitatea de a supraviețui mai bine atunci când acestea apar. Sau poate că, pur și simplu, evită anumite boli de la bun început?

Răspunsul la aceste întrebări ne-ar aduce mai aproape de identificarea factorilor care contribuie la longevitate. Astfel, echipa mea a analizat persoane cu viață lungă și scurtă, născute în același an, pentru a descoperi diferențele.

Studiul 1: mai puține boli, mai încet dezvoltate

Primul studiu a inclus 170.787 de persoane născute între 1912 și 1922 în județul Stockholm, Suedia. Folosind date istorice despre sănătate, participanții au fost urmăriți timp de 40 de ani – fie de la vârsta de 60 de ani până la deces, fie până la 100 de ani.

Am calculat riscurile fiecărui participant pentru accident vascular cerebral, infarct, fractură de șold și diferite tipuri de cancer și am comparat centenarii cu cei care au trăit mai puțin.

Rezultatele au arătat că centenarii nu doar că aveau mai puține boli în viața de adult mai matur, dar continuau să aibă un risc mai scăzut de boli pe parcursul întregii vieți.

De exemplu, la 85 de ani, doar 4% dintre centenari au suferit un accident vascular cerebral, comparativ cu aproximativ 10% dintre cei care au trăit până la 90–99 de ani.

Chiar dacă trăiesc mai mult, riscul lor pe viață pentru majoritatea bolilor nu ajungea la nivelul celor cu viață mai scurtă. La 100 de ani, 12,5% dintre centenari au suferit un infarct, comparativ cu puțin peste 24% dintre cei care au murit între 80 și 89 de ani.

Aceste date sugerează că centenarii nu doar că supraviețuiesc bolilor, ci le amână – și în multe cazuri chiar le evită – pe termen lung.

Studiul 2: abordarea bolilor multiple

Unul dintre limitele primului studiu a fost că s-a concentrat doar pe boli majore. Ce s-ar întâmpla dacă secretul longevității nu constă în evitarea completă a bolilor, ci în faptul că centenarii evită dezvoltarea bolilor grave?

Al doilea studiu a inclus 40 de afecțiuni medicale, de la cele ușoare la cele severe, cum ar fi hipertensiunea, insuficiența cardiacă, diabetul și infarctul.

Am urmărit 274.108 participanți născuți între 1920 și 1922 în Suedia, timp de aproximativ 30 de ani – fie de la 70 de ani până la deces, fie până la 100 de ani. Doar 4.330 dintre ei au devenit centenari, adică doar 1,5% dintre participanți.

Chiar și după extinderea gamei de boli analizate și luarea în considerare a mai multor afecțiuni simultane, concluzia a fost aceeași: centenarii dezvoltă mai puține boli și rata acumulării bolilor este mai lentă pe parcursul vieții.

Bolile limitate la un singur sistem, un semn de rezistență

Centenarii aveau mai frecvent afecțiuni limitate la un singur sistem de organe, ceea ce semnalează sănătate și rezistență. Bolile care afectează un singur sistem sunt mult mai ușor de tratat și gestionat pe termen lung.

De exemplu, afecțiunile cardiovasculare erau cele mai frecvente, dar centenarii erau mai puțin predispuși la acestea comparativ cu cei cu viață mai scurtă. La 80 de ani, aproximativ 8% dintre centenari aveau diagnostic cardiovascular, comparativ cu peste 15% dintre cei care au murit la 85 de ani. Această protecție cardiovasculară pare esențială pentru supraviețuirea lor extinsă.

Centenarii au demonstrat, de asemenea, o rezistență mai mare la afecțiuni neuropsihiatrice, cum ar fi depresia și demența. Chiar dacă majoritatea centenarilor dezvoltau mai multe afecțiuni, acest lucru se întâmpla mult mai târziu – în jurul vârstei de 89 de ani – datorită numărului mai mic de boli și a acumulării mai lente a acestora.

Non-centenarii, în schimb, experimentau o creștere bruscă a numărului de afecțiuni în ultimii ani de viață, fenomen absent la centenari, chiar și după vârsta de 90 de ani.

Secretul unei vieți lungi

Descoperirea că centenarii amână sau chiar evită bolile, în ciuda duratei mai mari de viață, este atât fascinantă, cât și încurajatoare. Ea arată că este posibil să îmbătrânim mai lent decât media și contrazice ideea că o viață mai lungă vine inevitabil cu mai multe boli.

Rezultatele sugerează că longevitatea excepțională nu ține doar de amânarea bolilor, ci reflectă un tipar distinct de îmbătrânire. Rămâne de stabilit dacă acest lucru se datorează geneticii, stilului de viață, mediului sau unei combinații a acestor factori.

Următorul pas al cercetării va fi identificarea factorilor predictivi pentru a ajunge la 100 de ani și modul în care aceștia acționează pe parcursul vieții unei persoane.

Înțelegerea mecanismelor de îmbătrânire sănătoasă la centenari poate oferi perspective valoroase pentru promovarea unor vieți mai lungi și mai sănătoase pentru toți, a încheiat Prof. Karin Modig.