Cum „reîntinerește” organismul țesutul adipos după pierderea în greutate. Studiu

Pierderea în greutate este cunoscută pentru efectele sale pozitive asupra sănătății persoanelor supraponderale sau obeze. Un nou studiu oferă indicii despre mecanismele din spatele acestor beneficii: pierderea kilogramelor pare să „reîntinerească” țesutul adipos, schimbând modul în care celulele adipoase își reglează metabolismul.

În ciuda decadelor de cercetări asupra obezității, ceea ce se întâmplă în corp atunci când slăbim și motivul pentru care pierderea în greutate poate îmbunătăți sănătatea rămân încă insuficient înțelese.

Un studiu recent, publicat în revista Nature, aduce lumina asupra acestui subiect. Cercetarea arată că pierderea în greutate nu înseamnă doar scăderea numărului de kilograme, ci modificări profunde la nivelul țesutului adipos, inclusiv o reorganizare a modului în care acesta metabolizează substanțele și, posibil, o „reîntinerire” a sa.

Studiul explică și de ce pierderea în greutate nu elimină întotdeauna toate problemele de sănătate asociate cu obezitatea. Cercetătorii au observat că unele semne ale inflamației cauzate de obezitate nu dispar după slăbire.

„Suntem entuziasmați că începem să înțelegem cu adevărat părțile bune și rele ale pierderii în greutate,” a declarat William Scott, autorul principal al studiului și cercetător în domeniul obezității la Imperial College London, pentru Live Science.

El adaugă că, în viitor, pe baza acestor descoperiri, s-ar putea dezvolta medicamente care să stimuleze părțile benefice și să blocheze efectele nocive ale obezității.

Studiul asupra celulelor adipoase

Pentru a investiga ce se întâmplă cu celulele adipoase când oamenii slăbesc, echipa lui Scott a prelevat mostre de grăsime abdominală subcutanată (grăsimea de sub piele din zona abdomenului) de la 25 de voluntari obezi, înainte și după operația de slăbire. Mostrele au fost prelevate între 5 și 18 luni post-intervenție, când participanții au pierdut în medie 25 de kilograme și erau încă în faza activă a scăderii în greutate.

Aceste mostre au fost comparate cu țesuturi prelevate de la 24 de persoane cu greutate normală, iar datele au fost raportate la o „hartă” publicată anterior care cataloghează procesele chimice din țesutul gras alb al corpului.

Cercetătorii au măsurat activitatea genelor celulare prin analiza moleculelor de ARN, care reflectă ce proteine urmau să producă celulele la momentul recoltării. Această metodă, numită secvențiere ARN la nivel de nucleu celular unic, oferă o imagine detaliată a stării și interacțiunilor celulelor.

Contrar percepției generale, țesutul adipos nu este un conglomerat pasiv, ci este alcătuit din multe tipuri de celule — celule adipoase, celule imune, celule vasculare și nervoase — care colaborează, influențând metabolismul, apetitul și sănătatea generală.

În total, studiul a analizat expresia ARN a peste 170.000 de celule din țesuturile adipoase.

Reîntinerirea țesutului adipos și reciclarea lipidelor

Cercetarea a arătat că țesutul adipos la persoanele cu greutate mare este predispus la „senescență”, adică prezența unor celule îmbătrânite și deteriorate care pot contribui la inflamație și cicatrizare, fenomene asociate cu bolile cauzate de obezitate.

După pierderea în greutate, această senescență pare să fie inversată, iar țesutul adipos devine mai sănătos.

„Organismul elimină celulele deteriorate și dă, practic, un nou suflu țesuturilor noastre,” a explicat Scott. Deși era de așteptat, cercetătorii au fost surprinși de amploarea acestui fenomen.

Mai mult, pierderea în greutate pare să modifice felul în care celulele adipoase gestionează moleculele grase (lipidele). Nivelurile ridicate de lipide în sânge pot afecta sănătatea, iar când capacitatea de stocare a țesutului gras este depășită, lipidele se acumulează în alte organe, cum ar fi ficatul sau pancreasul, contribuind la rezistența la insulină, boli hepatice și diabet.

Studiul sugerează că celulele adipoase nu doar descompun lipidele, ci le și reciclează pentru a produce molecule noi, un proces care poate arde energie și sprijini pierderea în greutate, prevenind totodată acumularea de grăsimi dăunătoare în alte organe.

Limitele pierderii în greutate: persistența inflamației

Cu toate acestea, unele modificări celulare asociate obezității nu au fost corectate după slăbire. Celulele imune, care pătrund în țesutul gras și favorizează inflamația și bolile, au rămas prezente.

„Obezitatea lasă o amprentă adâncă în celule,” spune Scott. „Țesutul adipos păstrează o memorie.” Astfel, pierderea în greutate nu poate înlocui complet beneficiile menținerii unei greutăți sănătoase.

Andrew Hoy, cercetător în metabolismul lipidelor la Universitatea din Sydney, care nu a participat la studiu, a precizat că metoda folosită nu surprinde toate interacțiunile complexe dintre celule. Prin urmare, nu poate confirma cu certitudine că celulele adipoase se „reîntineresc” sau că celulele imune persistă după slăbire.

Mai mult, studiul s-a concentrat doar pe grăsimea subcutanată, în timp ce grăsimea viscerală — care înconjoară organele interne — este cunoscută ca fiind mai implicată în bolile asociate obezității.

Ce urmează

Scott speră ca cercetările viitoare să clarifice ce anume declanșează aceste schimbări la nivel celular în timpul proceselor de slăbire și îngrășare, precum și ce se întâmplă când greutatea se stabilizează.

De asemenea, există posibilitatea ca operația de slăbire să fi declanșat atât schimbările celulare, cât și pierderea în greutate simultan, nu neapărat ca slăbirea să fie cauza principală a schimbărilor, după cum sugerează Dr. Francesco Rubino, cercetător în chirurgie metabolică la King’s College London, care nu a fost implicat în studiu.

El susține că rezultatele sprijină ideea că pierderea dramatică în greutate nu trebuie să fie singurul obiectiv al tratamentului obezității. Chiar și pierderile modeste de greutate pot aduce îmbunătățiri metabolice semnificative.

„Se presupune că există o corelație directă între pierderea în greutate și rezultate, dar cred că aceasta este o greșeală fundamentală,” a spus Rubino. „Succesul tratamentului nu trebuie evaluat doar după cât slăbești, pentru că poți pierde mai puțin și totuși obține beneficii extraordinare.”