De ce nu avem amintiri din primii ani de viață

Incapacitatea de a vă aminti primii ani de viață se numește amnezie infantilă. Dar de ce se întâmplă acest lucru?

Zâmbetul mamei în timp ce rostești primul cuvânt sau mirosul lumânărilor de pe tortul celei de-a doua aniversări sunt amintiri pe care mulți oameni ar dori să le păstreze. Dar aproape nimeni nu-și poate aminti secvențe din copilăria timpurie – un fenomen cunoscut sub numele de amnezie infantilă.

Atunci de ce avem tendința de a uita aceste amintiri timpurii? Nu pentru că nu reținem informațiile în copilărie. Mai degrabă, este probabil pentru că, la acea vârstă, creierul nostru nu funcționează încă într-un mod care să grupeze informațiile în tipare neuronale complexe pe care le cunoaștem ca amintiri.

Copiii mici își amintesc fapte pe moment, cum ar fi cine sunt părinții lor sau că trebuie să spui „te rog” înainte ca mama să-ți dea bomboane. Acest lucru se numește „memorie semantică”.

Memoria episodică

Cu toate acestea, până la vârsta cuprinsă între 2 și 4 ani, copiilor le lipsește, de obicei, „memoria episodică” – memoria privind detaliile unui anumit eveniment. Astfel de amintiri sunt stocate în mai multe părți ale suprafeței creierului, sau „cortex”. De exemplu, memoria sunetului este procesată în cortexurile auditive de pe părțile laterale ale creierului, în timp ce memoria vizuală este gestionată de cortexul vizual din spate. O regiune a creierului numită hipocampus leagă împreună toate piesele împrăștiate.

„Dacă te gândești la cortexul tău ca la un pat de flori, există flori în toată partea de sus a capului tău”, a declarat Patricia Bauer, profesor de psihologie la Universitatea Emory, pentru Live Science. „Hipocampul, așezat foarte bine în mijlocul creierului tău, este responsabil pentru a le aduna pe toate și a le lega într-un buchet.” Memoria este buchetul – modelul neuronal de legături între părțile creierului în care este stocată o amintire.

Copiii pot să nu reușească să înregistreze episoade specifice până la vârsta de 2-4 ani, deoarece atunci hipocampul începe să lege fragmente de informații, a declarat pentru Live Science Nora Newcombe, profesor de psihologie la Universitatea Temple din Philadelphia.

Amintirile din primii ani de viață

Newcombe a spus că, pentru copiii mai mici de acest interval de vârstă, memoria episodică poate fi inutil de complexă într-un moment în care copilul abia învață cum funcționează lumea.

„Cred că scopul principal al primilor doi ani este de a dobândi cunoștințe semantice și, din acest punct de vedere, memoria episodică ar putea fi de fapt o distragere a atenției”, a precizat Newcombe.

Cu toate acestea, o altă teorie sugerează că, de fapt, stocăm aceste amintiri timpurii în copilărie, dar ne luptăm să ni le amintim ca adulți. De exemplu, un studiu din 2023, publicat în revista Science Advances, a constatat că amintirile „uitate” din copilărie ar putea fi restabilite la șoarecii adulți prin stimularea cu lumină a căilor neuronale care sunt relevante pentru amintirile specifice.

Autorii studiului și-au propus mai întâi să exploreze factorii de dezvoltare care ar putea influența amnezia infantilă. Aceștia au descoperit că șoarecii cu caracteristici ale afecțiunii de neurodezvoltare tulburare de spectru autist (TSA) au fost capabili să își amintească amintiri din perioada în care erau pui.

Autismul are mai multe cauze, dar a fost legat anterior de supraactivarea sistemului imunitar al mamei în timpul sarcinii. Astfel, pentru a crea șoareci cu TSA, cercetătorii au stimulat sistemul imunitar al șoarecilor femele în timpul sarcinii.

Această activare imunitară a ajutat la prevenirea pierderii amintirilor timpurii la acești urmași, influențând dimensiunea și plasticitatea celulelor de memorie specializate din creierul lor. Atunci când aceste celule au fost stimulate optic la șoarecii adulți fără autism, amintirile uitate au putut fi restaurate.

„Aceste noi descoperiri sugerează că activarea imunitară în timpul sarcinii are ca rezultat o stare modificată a creierului care modifică „comutatoarele de uitare” noastre înnăscute, dar reversibile, care determină dacă va avea loc uitarea amintirilor din copilărie”, a declarat într-un comunicat coautorul studiului, Tomás Ryan, profesor asociat de biochimie la Trinity College Dublin din Irlanda.

Deși cercetarea este efectuată pe șoareci și nu a fost încă studiată la oameni, aceasta „are implicații semnificative pentru îmbunătățirea înțelegerii noastre în ceea ce privește memoria și uitarea de-a lungul dezvoltării copilului, precum și flexibilitatea cognitivă generală în contextul autismului”, a spus Ryan.