De ce gesticulăm în timp ce vorbim
Deși considerăm că vorbirea este principala modalitate de a interacționa, comportamentele nonverbale joacă, de asemenea, un rol esențial în comunicarea umană.
Oamenii de știință au investigat comunicarea în multe grupuri diferite de oameni, iar o descoperire deosebit de interesantă a venit din observarea interacțiunilor persoanelor cu orbire congenitală. Aceste persoane s-au născut oarbe și, prin urmare, nu le-a fost niciodată posibil să observe și să învețe gesturi. Cu toate acestea, studiile au constatat că, deși persoanele cu orb congenital gesticulează mai puțin în comparație cu o persoană nevăzătoare, acestea gesticulează totuși. Și, arătând că gesturile sunt probabil determinate de un instinct înnăscut, aceste studii sugerează că gesturile trebuie să aibă o funcție.
Dar de ce trebuie să gesticulăm? Un beneficiu stabilit al gesturilor de covorbire este că acestea ajută persoana care le produce. S-a constatat că împiedicarea unei persoane de a gesticula în timpul comunicării îi afectează fluiditatea discursului și vocabularul în comparație cu vorbitorii cărora li se permite să gesticuleze. Prin urmare, producerea de gesturi ajută la facilitarea vorbirii. În timpul comunicării, zonele implicate în producerea vorbirii – cum ar fi zona Broca – sunt puternic conectate cu zonele implicate în controlul motor situat aici, în cortexul motor. Mecanismul exact din spatele acestui fenomen este încă în dezbatere, dar s-a sugerat că gesturile pot facilita conceptualizarea, care reprezintă capacitatea noastră de a ne exprima verbal gândurile.
Vorbitorii produc mai puține gesturi atunci când ascultătorii nu le pot vedea
Pentru a pune la îndoială această teorie, cercetătorii au investigat modul în care producția de gesturi corespunde dificultății de conceptualizare. În cadrul unui experiment, copiii au efectuat o „sarcină de conservare piagetiană” în care au fost manipulate recipientele și volumul acestora. Li s-a cerut fie să descrie obiectele, fie să explice consecințele manipulărilor, aceasta din urmă implicând conceptualizări mai complexe. S-a constatat că explicațiile au stârnit mai multe gesturi decât descrierile, în ciuda utilizării aceleiași cantități de vorbire. Autorii au sugerat apoi că, prin gesturi, copiii au explorat modalități de a-și organiza gândurile, ceea ce ar fi putut facilita modul în care își produceau discursul.
Deci gesturile sunt în beneficiul vorbitorului, dar este acesta singurul lor rol? Pentru a răspunde la această întrebare, specialiștii consultați de brainfacts.org au analizat mai multe studii. S-a observat că vorbitorii produc mai puține gesturi atunci când ascultătorii nu le pot vedea. Acest lucru sugerează că unele gesturi sunt menite să fie văzute, dar în ce scop? Ei bine, spun specialiștii, gesturile pot conține informații – de exemplu, informații vizuo-spațiale, cum ar fi o locație, o dimensiune sau o formă – și, prin urmare, pot fi folosite ca un instrument pentru a transmite informații suplimentare ascultătorilor și pentru a completa ceea ce se spune. Pentru a susține această noțiune, cercetătorii au descoperit că prezentatorii au tendința de a gesticula mai mult atunci când țin o prelegere în fața unui public de începători, în comparație cu un public de experți.
Dar care sunt atunci beneficiile concrete pentru ascultători? S-a constatat că primirea de informații atât prin vorbire, cât și prin gesturi a îmbunătățit înțelegerea ascultătorului, în comparație cu cei care au primit informațiile doar prin vorbire. Dacă ne uităm la creier, atât sunetul vorbirii, cât și mișcările gesturilor sunt procesate în același timp și apoi integrate în regiuni ale creierului precum cortexul auditiv drept și temporal superior posterior stâng. Această combinație de informații le permite ascultătorilor să obțină o înțelegere globală.
Folosirea gesturilor alături de vorbire poate fi, de asemenea, benefică, deoarece informațiile sunt transmise din diferite modalități. Pe de o parte, informațiile din vorbire utilizează modalitatea auditivă, dar, pe de altă parte, informațiile din gesturi utilizează modalitatea vizuală. Beneficiul primirii de informații prin intermediul mai multor modalități nu a fost încă investigat în mod corespunzător în cadrul cercetărilor privind gesturile.
