De ce învățarea limbilor străine este dificilă pentru adulți

Învățarea limbilor străine la vârsta adultă declanșează plasticitatea în creier. În timp ce copiii pot învăța limbi străine cu rapiditate, adulții se luptă adesea să își amintească cum se spune la furculiță, după trei luni de cursuri de franceză.

Din punct de vedere istoric, această nepotrivire legată de vârstă în ceea ce privește învățarea limbilor i-a nedumerit pe oamenii de știință – de ce este învățarea limbilor străine în mod notoriu dificilă pentru adulți? Într-un nou studiu, cercetătorii oferă un răspuns, indicând în același timp descoperiri dramatice legate de creierul uman.

Rezultatele lor sugerează că învățarea unei noi limbi străine la vârsta adultă redirecționează de fapt rețelele cerebrale, declanșând schimbări care pot avea implicații pe termen lung asupra memoriei și a funcțiilor cognitive.

Pe măsură ce abilitățile se îmbunătățesc, înțelegerea unei limbi străine schimbă modul în care cele două jumătăți ale creierului își împart funcțiile, sugerează studiul. Producția lingvistică – vorbirea limbii respective – nu provoacă aceleași schimbări. În special, schimbările de lateralizare a limbajului observate au fost mai mari atunci când a fost vorba de citirea unei limbi noi, mai mici atunci când a fost vorba de ascultare și neglijabile în vorbire.

Pe baza acestor constatări, se pare că producția de limbaj este înrădăcinată în creierul stâng – dar înțelegerea este împărțită mai flexibil între emisfere.

Co-autorul Kshipra Gurunandan este cercetător la Centrul basc BCBL pentru cogniție, creier și limbaj. Ea spune că aceste constatări implică faptul că, în unele privințe, creierele adulților sunt mai flexibile decât s-a presupus anterior.

„Creierul rămâne suficient de flexibil pentru a învăța limbi noi până la vârsta adultă, chiar dacă prinderea accentului ar putea deveni mai dificilă odată cu vârsta. Presupunem că, pentru un adult, ar putea fi mai ușor să învețe o limbă care are sunete similare cu limba maternă”, a explicat Gurunandan pentru inverse.com. Aceste constatări au fost publicate în Journal of Neuroscience.

Limbajul este un fenomen specific uman care necesită un „echilibru delicat între specializarea și plasticitatea neuronală”, scriu Gurunandan și echipa sa.

Plasticitatea neuronală înseamnă modul în care creierul se modifică pentru a învăța o nouă abilitate. Specializarea neuronală se bazează pe faptul că diverse tipuri de funcții cerebrale sunt localizate în diferite emisfere ale creierului. Ambele emisfere nu își împart în mod egal munca pentru fiecare funcție.

„Emisfera stângă este considerată în general ca fiind mai mult sau mai puțin cablată pentru limbaj, dar adulții care au învățat mai multe limbi străine în copilăria timpurie prezintă o implicare mai mare a emisferei drepte decât cei care au crescut cu una singură”, explică Gurunandan.

Emisfera dreaptă poate contribui, de asemenea, atunci când se învață o nouă limbă, ceea ce face să nu fie clar dacă emisfera stângă este de fapt specializată pentru limbaj. Emisfera dreaptă poate prelua procesarea limbajului după o leziune a celei stângi.

La începutul studiului, Gurunandan și echipa lor au întrebat: „Ce anume face ca învățarea unei limbi străine să fie atât de dificilă atunci când adulții învață în mod obișnuit noi abilități complexe sau cantități mari de informații pentru ocupațiile lor?”.

Pentru a răspunde la această întrebare și pentru a determina modul în care învățarea limbilor străine la adulți influențează plasticitatea și lateralizarea, ei au folosit tehnologia rezonanței magnetice funcționale (fMRI) pentru a compara activitatea cerebrală între emisfere în timp ce adulții care învățau limbi străine citeau, ascultau și vorbeau în limba lor maternă și în limba nouă.

Analiza grupului de studiu – care avea vârste cuprinse între 17 și 60 de ani – a fost concepută pentru a surprinde modul în care vârsta modelează răspunsul creierului la învățarea limbilor străine. Ei au urmărit rezultatele neuronale a două grupuri de cursanți de limbi străine:

-29 de adulți vorbitori nativi de spaniolă care studiau limba bască în cadrul aceleiași școli de limbi străine, fie la nivel de bază, fie la nivel avansat
-19 adolescenți vorbitori nativi de limbă spaniolă care au luat parte la un program de trei luni de tip imersiune în limba engleză după școală

Ambele grupuri au fost supuse la mai multe scanări fMRI în timp ce îndeplineau sarcini de înțelegere și producție lingvistică.

Învățarea unei limbi străine schimbă creierul?

La începutul procesului de învățare a limbilor străine, limbile nativă și nouă arătau destul de asemănătoare în creier, sugerând că oamenii au accesat noua limbă prin intermediul limbii native.

La cursanții avansați, cele două limbi erau mai distincte și aveau tendința de a se lateraliza în emisfere opuse, explică Gurunandan. Acest lucru ar putea contribui la o mai bună separare a celor două limbi: „Studiind persoanele adulte care învață limbi străine, am descoperit că învățarea limbilor mai târziu în viață afectează, de asemenea, lateralizarea – în ceea ce privește înțelegerea, dar nu și producția. Diferite aspecte ale limbii, cum ar fi cititul, ascultarea și vorbirea, prezintă o lateralizare și o plasticitate diferite în creier. Limba maternă și cea nouă au fost capabile să recruteze emisfere opuse pentru înțelegere, dar vorbirea oricăreia dintre limbi a depins de emisfera stângă. Emisfera stângă, la rândul ei, pare să fie specializată pentru vorbire.Rezultatele sugerează, de asemenea, că atunci când cortexul senzorio-motor al oamenilor este implicat – când încep să își folosească ochii, urechile și gura pentru a vorbi – creierul și-a specializat funcția. Este posibil ca dificultățile de învățare a limbii la adulți să provină din aspectele mai „fizice” ale limbajului”.

Luate împreună, aceste constatări sugerează că producția este legată în mod obligatoriu de emisfera stângă, în timp ce înțelegerea este mai flexibilă. Acest lucru ar putea explica de ce este mai dificil să înveți să vorbești o limbă nouă ca adult, chiar dacă este posibil să înveți să o înțelegi destul de bine.

Studiul nu face lumină doar asupra provocărilor pe care le presupune învățarea unei limbi noi la vârsta mijlocie. Constatările ajută, de asemenea, să explice variabilitatea ridicată a rezultatelor clinice legate de afectarea și recuperarea limbajului după ce oamenii suferă leziuni cerebrale sau declin cognitiv.

În cazul afectării emisferei stângi, cititul sau înțelegerea ar putea fi mai ușor de reînvățat decât vorbitul, spune Gurunandan: ”Învățarea limbilor străine și longevitatea – În timp ce modificările cerebrale au fost ușor mai mari la adolescenți în cadrul studiului, înțelegerea pare să fie relativ plastică pe toată durata vieții. Nu este niciodată prea târziu pentru a învăța o limbă nouă – sau pentru a obține beneficiile cerebrale asociate cu acest proces. Tot mai multe dovezi arată că învățarea unei limbi noi poate reprezenta un „instrument puternic pentru a reorganiza neuroplasticitatea creierului”. Studiile arată că chiar și programele de învățare a limbilor străine relativ scurte, de câteva luni, pot ajuta la remodelarea rețelelor cerebrale, la îmbunătățirea cogniției globale și la creșterea conectivității funcționale în creierul persoanelor care îmbătrânesc.

Pe măsură ce deceniile de viață se uzează, creierul devine mai puțin plastic sau mai puțin capabil să își reorganizeze funcția, schimbări care pot contribui la o procesare mentală mai lentă, la pierderea memoriei și care îi determină pe oameni să nu poată trăi independent sau să își gestioneze viața”.